luni, 21 decembrie 2009

Christmas thoughts

Ma gandeam ca imi place sa daruiesc.
Ma intrebam daca imi place mai mult perioada care se apropie- Craciunul - sau perioada pe care o traiesc acum - pregatirile pentru Craciun.
Ma gandeam ca toata lumea se gandeste la asta asa ca...
Ma gandesc acum la altceva.

Si ce poate fi mai inoportun si mai dement decat un .... ZOMBI?!



Intrebare de baraj: de ce toti zombi de pe planeta sunt niste neni si tanti in curs de descompunere care nu se mai descompun niciodata si carora le e foame tot timpul?
Nu-mi pot imagina cat de ciudat ar fi ca - in loc de viata de apoi cu virgine blonde potrivit Coranului si cu capre sfinte care dau bere din ugere potrivit Valhalei - in "viata" de apoi sa fiu o mortaciune bulimica. Bun. Asta nu-i nimic in comparatie cu faptul ca voi vrea sa fiu si canibala. De ce Canibala? Pentru ca, fireste, ca orice mortaciune vesnic infometata (de parca toti am origina din Somalia) nu m-ar multumi o salata de brocoli, nu?! Am nevoie de proteine si grasimi ca sa pot sa imi continui existenta SF in violenta, degradare, instinctualitate si haos.
Totusi... am incercat sa imi imaginez un zombi vegetarian. De ce nu pot fi zombi vegetarieni? Nu stiu cine ar fi cel mai potrivit candidat penru aceasta titulatura, dar, oricum, as inclina balanta catre anorexice.
Da! Ele ar trebui sa fie. Iti dai seama de mega ironia soartei: toata viata sa te feresti sa mananci pentru ca vrei sa slabesti, iar dupa viata sa devii exact opusul existentei tale. Ce faci atunci? Mananci brocoli si bei in continuare Evian?
Mai mult decat atat: de ce un zombi nu poate avea iq-ul mai ridicat decat cel al unui caveman?
Care este, pana la urma, modalitatea de a deveni un zombi? Nu, nu e gripa porcina. De la aia te tratezi sau mori si-atat. In ultima perioada au luat-o razna toti cu filmele cu zombi si stiri gen "ora 5" privind realitatea apocaliptica in care traim.
BAAAAAAAAH!! La ora cinci nu trebuia sa servim ceaiul englezesc? Ce mama craacului se petrece aici?

luni, 30 noiembrie 2009

Sfantul AH!




Nu, nu coincide cu Sfantul Andrei. Nicio legatura in afara de data publicarii.
Uite ce-mi trimite bunul meu prieten Vlad:

"Tipuri de orgasm: 1. Astmatica: Aahh... ahhh... ahhh!
2. Geografica: Aici, aici, aici, aici!
3. Matematiciana: Mai mult, mai mult, mai mult, mai mult!
4. Religioasa : Oh Doamne, oh Doamne!
5. Sinucigasa: Mor, mor!
6. Criminala: Daca te opresti acum, te omor!
7. Zootehnista: Vino taurul meu, vino!
8. Cheerleader: Da-i... da-i... da-i!
9. Profesoara de engleza: Oh... yes, oh... good...
10. Tipul Primul proiect: Nu te opri! Continua, continua!
11. Negativa: Nuuu, nuuuuuu!
12. Pozitiva: Da... da... da!
13. Profesoara: Da... asa... pe acolo... foarte bine... corect... perfect.
14. Dezinformata : Ce e asta?... De ce?... Ce-mi faci?
15. Analista de sistem: OK. Procesul s-a terminat cu succes.
16. Clarvazatoarea: Simt ca vine... aproape ca a venit... il vad, il vad..."

Amuzata de neobisnuitele categorii, incep sa ma gandesc serios in care m-as incadra. Ei bine.. recunosc ca mi-a fost greu, dar am inventat eu una:
Silent Bob Astmatic.
Tu care esti?

vineri, 27 noiembrie 2009

Faza lunii - sau cum sa fii injurat si sa razi cu lacrimi

Mergeam ieri pe strada cu geanta aparatului foto in mana. Mare si frumoasa geanta!
In drumul meu - un cersetor. Ma scaneaza din cap pana-n picioare si intr-un final apoteotic imi tranteste maiestuoasa replica:
"Iti merge bine, f*tu-ti diplomatia ma-tii!"

Intrebare de baraj: ce legatura are diplomatia mamei cu mersul meu?
Alta intrebare de baraj: cum a ajuns diplomatia mamei mai cunoscuta decat gafele presedintelui tarii?
Ultima intrebare de baraj: nu cumva formularea corecta din punct de vedere diplomatic ar fi fost "da si mie un ban de paine, tanti"?!?

luni, 26 octombrie 2009

Tema de casa



Trebuie sa ii multumesc unui prieten pentru urmatoarele:
1. pentru ca nu se supara pe mine de fiecare data cand ma suna si nu stiu cu cine vorbesc la telefon; el stie ca am "noroc" la pierdut telefoane.
2. pentru ca a vazut in ochii mei potentialul unei priviri de fotograf
3. pentru ca, vazand asta, m-a indrumat sa urmez un curs la Centrul pentru Pregatire Profesionala in Cultura
4. pentru ca ma incurajeaza sa merg mai departe INDIFERENT de surprizele pe care mi le rezerva discipolul "Timp" in complicitate cu asistenta "Circumstanta"
5. pentru ca, desi a trecut aproape jumatate de an de cand nu ne-am mai vazut, are rabdarea necesara sa gasim o fereastra comuna in program si sa bem ceaiul ala promis asta vara.


Apropo de worksop: am tema de casa. Pentru ca nu degeaba ne-am adunat cincisprezece nebuni cu "scule" dupa noi la Muzeul Taranului Roman intr-o sambata cu soare mofturos sa invatam "portretul", am primit misiune de la Feri sa postam roadele muncii noastre pe bloguri.
Da, sa traiti! Acesta va fi, asadar, primul meu post in calitate de invatacel.



Prima serie de fotografii - portrete pe care dintotdeauna le-am urat, "tip buletin" sau I.D. (ca sa ne americanizam de tot)- sunt facute cu ISO 200,A 1/80, F 5.6, White Blance Cloudy, la o calitate buna, de 3216x2136. Restul... al' de sus cu mila. Liberul arbitru si spiritul creativ s-a dezlantuit printre "Culori" - caci asa mi-am ales tema.
Ciudat pentru o pasionata de alb-negru.. dar, din cate se pare, viata nu e doar o alternanta intre alb si negru. O multitudine de culori iti inunda ziua si gandurile. N-ai cum sa le ignori, n-ai cum sa nu le adori. Tot pe Facebook le-am postat, dar numai cei din lista mea de prieteni le pot vedea. NAH! Stalkerii sa se oftice! >:))

Io-te si linkul:
http://www.facebook.com/album.php?aid=119062&id=714162654&l=aa8b204524

vineri, 16 octombrie 2009

Pentru tine, Toamna!


Cat esti de frumoasa! Tu, cu toanele tale, cu zecile de culori pe care mi le asezi pe retina si ma imbeti cu parfumul tau de pamant. Tu, care in fiecare an imi amintesti ca timpul e efemer. Tu, care gonesti de nebuna prin nori fumurii ce-si plang amurgul.

TU!

De fapt... cum sa-ti placa toamna dupa o vara in care te-ai re-re-re-re-re-re-reindragostit de mare si te gandesti cu jind la iarna ce-asteapta sa cearna zapada de schi?!? Cand aceasta perioada de tranzitie dintre vara si iarna genereaza astenii si infloresc tufele de paranoia odata cu re-ree-re-re-reeeeeeeincalzirea unei ciorbe de "gaina batrana". Cand din cauza paranoiei trebuie sa te lupti sa-i generezi incredere. Cand ....

Da, se poate. Cand toamna schimba multe din nou. Cand simti ca intineresti cu fiecare an. Toamna asta mi-a dat ceva special: un scop. Am un vis si il urmez. Am tot ce vreau.

Cum sa-mi displaca toamna? :)

http://www.youtube.com/watch?v=n2E2Y0d0ILU

luni, 7 septembrie 2009

A fost o vara...







E tarziu sa fie noapte si inca devreme de ziua. Am marea-n suflet. O pastrez ca pe o comoara cu amintiri de zambete, fete, clipe, vant, nori, noi, timp, tot, dans, scoici, dorinte, sare, alge, spirit, noi, tot, soare si iar noi. Prietenilor mei le datorez si le daruiesc aceasta comoara.
...a mai fost ceva:

un rasarit.

Ochi mari de copil ce se minuneaza de miracolul sferei de foc in timp ce gandurile trudesc sa aduca ziua. O noua zi. Un miracol. Am soarele pe piele.



Un albatros natang se apropie curios de mult. E marea lui..si alga lui..si pestii dorm. Brazdez vazduhul cu privirea. Doi nori tomnateci aduc primii stropi.
Dansam. Nu mai e nimic in afara de noi. Noi si marea, un soare timid, pasarile si nisipul. Nisipul din pantofi. Yes, Dido, you are right..once again:
http://www.youtube.com/watch?v=y6iUd3WNwAI&feature;=fvst

vineri, 7 august 2009

Program TV A La Bendeac


Voi face o exceptie si voi posta ceva ce n-a debitat neuronul meu, dar m-a amuzat teribil:

Ora 6.00 – intonarea imnului national “Pusca si cureaua lata”

Ora 6.10 – Jurnal de stiri (in cadrul jurnalului, vom transmite in direct traditionala intoarcere zilnica din Bamboo la Palatul Cotroceni a presedintelui Elena Basescu)

Ora 7.00 – Matinal “Dimineata devreme” cu Marian Valorosu si Magda Ciumac. Rubrici: Fitness cu Nikita, Tratarea ranilor de cutit si a muscaturilor de leu cu Fratii Camataru, Horoscop cu Vrajitoarea Maria Campina si Sa mancam sanatos cu Oana Roman

Ora 9.00 – “Din dragoste” (reluare). Prezinta Petre Roman.

Ora 10.00 – Emisiune speciala (program pentru minoritatea romanilor)

Ora 10.05 – Transmisiune directa de la Ateneu – concert extraordinar “The three turbo tenors pe sistem” Sorinel Copilul de Aur, Babi Minune si Florin Salam sub bagheta excelentei sale Dan Bursuc

Ora 11.30 – Talk-show politic. Prezinta : Mihai Tatulici… Tema zilei: Scandal la Ministerul Culturii! Ministra Daniela Gorfi acuzata de consilierul prezidential Monica Iacob Ridzi ca si-a operat sanii pe bani publici.

Ora 12.30 – Jurnalul de stiri al amiezii. In direct : Conferinta de presa la Palatul Victoria al primului-ministru Elena Udrea.

Ora 13.00 – Serial – “Tanar si nelinistit” (episodul 127857) In acest episod, Victor Newman pune in pahar 50 g de gin tonic. In episodul de maine ridica paharul. Nu ratati luni! Atunci va bea ginul!

Ora 14.00 – Universitatea Spiru Haret prezinta : Cursuri in direct. Oferta promotionala! Urmareste 7 zile cursul de medicina si primesti o licenta in Arhitectura si un doctorat in stiinte sociale!

Ora 15.00 – Mondenii (singura emisiune de divertisment in care, pentru a evita efectele nedorite, vedetele si politicienii se imita singuri)

Ora 16.30 – Acces direct. Cu Madalin Ionescu. Subiectele zilei : Un pensionar i-a bagat sotiei goblenurile in c…. Imagini spectaculoase de la radiografie! Tolea Ciumac l-a batut pe Horia Roman Patapievici pentru ca acesta din urma nu l-a salutat cu indeajuns de multa condescendenta. Monstrul din lacul IOR! Un somn gigantic a inghitit clientii unei terase! Printre clienti: Costin Marculescu! Scapat din stomacul somnului, Costin vine sa-si lanseze noul album de muzica lautareasca.

Ora 19.00 – Principalul jurnal de stiri al zilei. Subiecte : Vizita oficiala a presedintelui Elena Basescu in tara vecina si prietena Constanta. Presedintele roman si Regele Radu Mazare discuta eliminarea vizelor pentru cetatenii romani care vor sa viziteze statul Constanta. Avertizare de canicula. Temperaturi de peste 55 de grade. Cetatenii sensibili la foc sunt rugati sa stea in casa.

Ora 20.00 – Film artistic indian : “TARGOVETUL MUSTACIOS”. Este povestea romantata a unei tinere care pleaca din oraselul natal pentru a-si urma visul de a deveni soferita de TIR. La cursul de legislatie, intalneste un tanar orb care dorea sa devina sofer de taxi. Fata, pe numele ei Khalya, il considera urat dar se indragosteste de inteligenta sa si amandoi fac doi gemeni. Dar tatal Khalyei nu e de acord cu aceasta casatorie si vine sa se razbune. De-aici filmul devine cu adevarat interesant. Batranul afla ca ginerele sau ii este de fapt fiu. Asadar gemenii sunt rodul unui incest. De rusine, gemenii intra pe unde au iesit deci Khalya devine iar gravida. Toti trei pleaca in cautarea unui tata de conjuctura si il gasesc in persoana unui traficant de ceai de musetel, pe numele sau Jaban Ran. Gemenii se nasc din nou dar tatal de conjunctura ii ucide si pleaca in America impreuna cu o plapumareasa de care era indragostit inca de pe vremea marii foamete, atunci cand a ucis, a taiat si a mancat un TARGOVET MUSTACIOS. The end.

Ora 22.30 – Trasniti in NATO. Episodul 23500. Cel mai longeviv sitcom din istoria Universului!

Ora 23.00 – In gura ma-tii. Revista presei.

Ora 24.00 – Late night show. Laura Andresan si invitatii sai. Asistenta permanenta: Mircea Stoian. Subiectul zilei: Centenar!!! Mama Zina Dumitrescu la 100 de ani si 100 de tentative de sinucidere!

Ora 1.00 – Dan Diaconescu Direct. Serialul Elodia.

Ora 3.00 – Noaptea petrecaretilor. Program liber de manele.


Sursa: Mi-a dat Diana link :)
http://buburuza.net/2009/07/program-tv-a-la-bendeac/

miercuri, 5 august 2009

Love it if you dare

Bucurescii, ingramadirea aceasta paradoxala, in care se intalnesc atatea aspecte contradictorii - batrane si moderne, elegante si boccii, duioase si hilariante -, prezinta, pentru pictorul insetat de frumusetea vie, un nesfarsit domeniu de inspiratie" - N.N. Tonitza

Sursa: http://interbelic.metropotam.ro/Redescopera-Bucurestiul-de-odinioara/2009/08/art5858717328-Seara-de-tango-la-Vulpea-Rosie/#rated

Iata de ce iubesc eu aceasta curva batrana cu parfum frantuzesc:

pentru ca m-a invatat sa ma ridic de fiecare data cand am cazut
pentru ca la 3 dimineata ma pot opri intr-un local fara sa intru prin efractie
pentru ca exista Cismigiul si Jack's Piano
pentru ca mi-a facut cunostinta cu sute de oameni de sute de feluri
pentru ca, desi cunosc atatia oameni, tot singura ma descurc
pentru ca istoria, arta, muzica, filmul, kitchul si grotescul se imbina in ceea ce se numeste "curentul urban" si ma bantuie controversele lui
pentru ca aici m-am indragostit prima.. si a doua.. si ultima data
pentru ca ma obsedeaza
pentru ca pot fi "ardeleanca" in Bucuresti si "bucuresteanca" in Ardeal
pentru ca mi-a dat cele mai lungi nopti, cele mai adanci frici, cei mai misto prieteni si cele mai frumoase amintiri
pentru ca nu s-a lasat pana sa ma faca sa ma mut de suficiente ori in suficiente locuri incat sa o vad pe toata -in plina glorie si mizerie
pentru ca in fiecare zi imi dezvaluie cate o latura a ei
pentru ca m-a adus in punctul in care sa nu pot sta departe de ea mai mult de 2 saptamani
pentru ca mi-a luat ceva vreme sa imi conving amicii bucuresteni ca ORICE alta zona in afara "batranei Doamne" NU este "LA TARA"
..pentru ca E! (Aici insumandu-se multe alte motive care nu-mi vin acum in minte)

De ce urasc Bucurestiul? Din aceleasi motive!

vineri, 31 iulie 2009

Tic tac tic tac two


Uite-ma!
Mi-e greu sa-ti spun ca-mi pare rau. In continuare ma impiedica orgoliul, dar tu stii si treci peste. Mereu faci asa.

Clipele se rostogolesc in bulgari de amintiri care vin spre tine cu viteza relativa.
Alte schimbari, alta forta s-o iau de la capat. Pentru ca pot.
Surprinzator, am devenit exemplu.. si regasire.. si viciu.. si alta eu.. si primul rid.
Se muta frate-meu la Cluj.
Imi continui viata de corporatist care-si reneaga "distinctia".
In octombrie am intalnirea de 10 ani cu oamenii alaturi de care am invatat sa scriu.
Vama s-a stricat. Mi-e dor de Vadu... si de munte.
Inca o vara. Ce repede a trecut. Uite inca un bulgare.



Mendel Quoth:
"Don't worry be happy
But we can't see them.Only those who mourn will ever be happy
We must discern them."

O fi fericirea o amintire a unui viitor frumos? Al cui?
Asteapta-ma ca vin! Ti-am promis.

Uite-ma! :)

joi, 16 iulie 2009

Fa o fapta buna!



[...]
"Investul a murit demult si toata lumea a stat in incertitudini cu Insight. Acum ca am ramas singur pe print si s-a dus dracu' toata echipa... e vai si-amar"
"Asta e.. Nu putea sa tina o vesnicie. Trebuie sa ne adaptam"
[...]
"Miaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaau!"

......
HEI! CE FACI?!?
Boschetarul se uita lung la mine si mai tragand o data de bietul animal pe care-l schingiuia in palme, graieste:
"Ce?! Vrei pisica asta?"
"Da, da-mi-o, te rog"
"E a mea. Fac ce vreau cu ea!"
"Vad ca ii faci rau. Da-mi-o si te scap eu de ea. Vrei?"
"NA-O!".. si fuge.
...

"Scuze, Robert. Tocmai am salvat o pisica"
"WTF!??!"
...

Creatura mica si pricajita pe care urmeaza sa v-o prezint a fost foarte norocoasa.
Azi am salvat-o din "ghearele" unui nene cu stol de pasarele la cap care intentiona sa o omoare.
Nu i-am pus nume creaturii,dar i-am dat sa manance si urmeaza sa o despart de echipa de purici in cantonament pe care-i sustine fara voia ei.
Mi-ar placea sa o pastrez... dar timpul mi-e inamic, eu fiind mai mult plecata decat acasa.
E haioasa foc! Toarce intr-una, se tine scai dupa mine si are un inepuizabil chef de joaca. Pare fericita si plina de viata mogaldeata.

Ajuta-ma sa-i gasesc un stapan cu suflet mare care sa o primeasca pe mica vagaboanda si sa-i ofere o viata linistita.

marți, 14 iulie 2009

Luni 13 - beauty in the beast sau Povestea balerinului rozator







E dupa-amiaza. Ma plimb desculta prin buricul Bucurestiului..."nisip" de Vama Veche pe ton de Dido, priviri mirate, aer de irlandeza excentrica, zumzet citadin.

E luni, e 13 si e iulie. Prin Csmigiu misuna fetze scaldate in soare, iar eu beau sucul social la o terasa cu cativa amici pe care i-am intalnit intamplator in zona.
De dimneata am constatat ca nu am net si apa calda. Incep sa ma amuz de ironia ce mi se pregateste pentru acest inceput de saptamana. Dragos se amuza si el de moaca mea chinuita; apare in peisaj Maria, suferinda -asemenea- de efectul balerinilor "Carnivori". Ne invita la un vernisaj la sala Dalles si constatam toti trei ca Maria daduse timpul cu o saptamana inainte: vernisajul era lunea viitoare. Il salutam politicos pe Dragos care "dezerteaza" gashca si ne indreptam amandoua schilodite spre un magazin de pantofi.
Evident ca NU aveau nimic marimea 35! (Maria se amuza) Nici la capitolul 41 nu stau bine (ma amuz pe seama Mariei).
Pasesc grabita catre Cinema Pro - Ice Age 3D, popcorn, tzoape galagioase in spate, motociclisti in stanga, un tip amuzant in dreapta... incepe filmul. Dupa film incepe ploaia. Dupa ploaie incepe programul de seara: am intalnt-o pe Mariela si am deliberat sa-l luam pe Dragos in oras joi seara. Cum domnul "eu nu agreez actiunile prestabilite" nu a agreat tentativa noastra de a stabili un pogram pentru joi seara, am decis sa iesim "spontan" - tot joi - tot aceeasi ora - tot S Comandante.. sau Jack's Piano. Foarte misto Mariela!

Club zone. Profesori de matematica de la nu stiu ce liceu dansand pe muzica lui Robbie Williams si Queen.
Nostalgie si excentrism cauzal.
Somn.
A mai trecut o zi din viata vamaiotului citadin.
Ah, da.. fotografiile sunt facute de Chris, pe care l-am corupt sa nu faca nota discordanta, asa ca s-a descaltat omul ca sa-i faca nebunei pe plac.
In aceeasi zi am primit un trandafir, mi s-a spus ca am fundul mare (obiectez!), s-a suparat Tudor pe mine ca nu l-am sunat si ..... fetelor, DANS!

joi, 4 iunie 2009

Ultimul sutametrist - ghid practic de bestializare urbana


CORPORATISTUL - il cunoastem cu totii. L-am vazut la "teve", ne-a inghesuit in trafic, ne-a facut cunostinta cu mesageria lui vocala mereu setata pe "sedinta", i-a facut fericiti pe "Bigotti" si pe "Steilmann", s-a chitrosit la bacsisul chelnerului, a impresionat ultima generatie de gonflabile din Bamboo si a facut toate astea in mare viteza..toate eventual si in acelasi timp.
Corporatistul a bagat rapid la cap ca traim in epoca vitezei, ca informatia inseamna putere, ca puterea este vanata, ca suntem intr-o jungla si ca fiecare e cu-a ma-sii pana la urma. S-a adaptat, asadar, cerintelor pietei - cerinte pe care, paradoxal sau nu, tot el le-a stabilit.

A trai dupa standarde si deadline-uri imposibil de respectat din dorinta de continua "perfectionare" e un trend care a prins bine si pe la Romanica postdecembrista. Daca inainte era idolatrizat omul muncii, acum e "in voga" omul cu servieta (ce-i drept, daca acel om e de sorginte orientala si cauta un loc unde sa o plaseze, nu-i a buna, dar nu despre asta este vorba acum).
Trebuie sa ai o mare doza de sadism si tot atata masochism sa cauti sa iti fixezi bioritmul dupa "deadlineuri" (in limbaj de lemn organizational, acest cuvant este preferat si obligatoriu in orice discutie. Inclusiv femeii de serviciu i se spune "Nu mai avem hartie igienica. Ai deadline pana la fara un sfert sa aduci" ).

In viata ta tumultoasa, draga corporatist, nu ai timp de tine: nu ai vreme sa citesti o carte buna al carei rezumat spus prietenilor sa nu plictiseasca, nu te duci la teatru decat din snobism, nu-ti suni din ce in ce mai putinii prieteni din cauza ca esti mereu ocupat (dar stai pe meebo, facebook si e-buddy), iar viata trece repede pe langa tine.

Ai un dezavantaj: in iluzia de importanta pe care ti-o acorzi, uiti sa te privesti corect in oglinda. Faptul ca iti spui in fiecare dimineata ca esti cel mai bun, nu te va face cel mai bun. Nu minti! Iti va veni apoi greu sa adormi cu tine insuti si-ti vor creste-n minte suspiciuni.

Paranoic mic, respira! Invata sa fii client inainte sa vinzi.

joi, 5 martie 2009

C.H.E.M.I.C.A.L.


Ma uit in oglinda si ma intreb daca ce vad sunt cu adevarat limitele mele de materie: juma' de buletin subponderal de un metru si-un picior de broasca cu mainile ridicate si catzarata pe ziar.
Daca lumea se rezuma la reactii chimice si legi fizice.... daca timpul este de fapt o iluzie a relativitatii si daca mama natura ne prosteste in continuare ca iubim pentru a procrea... atunci nimic din ceea ce vad nu e real si totul e la fel de la locul lui si de adevarat ca propria-mi fiinta.

Dar daca traiesc si altfel..? Daca moleculele mele traiesc intr-un tricou al "Lui", daca sunt prinsa intr-o fotografie, sunt un numar dintr-o retea de telefonie, un cuvant pe o pagina, o amprenta, o umbra peste musuroiul de furnci ori parazitez amintirile cuiva?! Daca toate "eu" sunt atat de raspandite in intreaga lume, atunci in fiecare zi respir suflete si ma las respirata de ele. Citind asta, tu faci acum parte din mine, iar eu ma imprim pe sinapsele tale.

Partea nasoala in totata treaba cu interconectivitatea e ca ... nu ti se da posibilitatea sa alegi. Esti poate in mintea unui om pe care nu il vrei in preajma, te apasa amintiri si probleme ale altora pe care nu vrei sa le auzi, iti umpli firea si timpul cu detalii de comportament pe care nu le agreezi la altii, dar le faci fara sa vrei pentru ca s-au imprimat in tine...
Cine esti tu? CE esti tu, materie?... si cine vrei sa fii?

luni, 2 martie 2009

E misto sa.....



GATA!

1 Martie 2009. Calendaristic a venit primavara. Parca-i Anul Nou. Planuri, asteptari, proiecte si...stres. Da' pentru ce, domne'?!

Planul meu scornit de 1 matie este sa devin "stressless". Adica "je m'en fiche". Adica "N-am, pleaca!". Adica am gasit cateva chestii misto care functioneaza intotdeauna.


E misto, asadar, sa:



Privesti in jur. Da-ti ragazul de a observa micile minuni ale lumii si de a le accepta ca parte din viata ta.



Faci ceea ce-ti place. Bucura-te ca ai timp pentru asta si fa-o bine!



Zambesti sincer. E cel mai frumos zambet pe care il poti avea si e pacat sa il tii ascuns.



Te scalambai cum iti vine.. e chiar tare sa te uimesti singur de ce moace poti avea uneori



Surprinzi. In fiecare zi altfel nu e un semn de deruta, ci o cale de a scapa de monotonie. Lasa-te surprinsa la randul tau. Iti va placea la nebunie!




Dansezi. E o eliberare de energie care iti va aduce mereu bunadispozitie. Feel free to express yourself by the way you feel, not by the moves you see on tv.





Daruiesti. E mult mai misto sa ai de unde sa dai decat sa astepti sa primesti.

And last but not least…..





BE YOURSELF! Pana la urma nu merita sa iti pierzi timpul cu cei pentru care esti doar o opriune. Prioritatea ta ramai tu.








vineri, 27 februarie 2009

Despre libertatea de a avea prieteni




Sunt in momentul zero al existentei mele: mai precis imi merg toate suficient de prost incat sa simt nevoia unei schimbari dramatice in viata mea.
Am tot incercat sa-mi adun siragul de ganduri si sa fac un frumos colier de probleme asortate cu nemultumiri, in perfect contrast cu outfitul solutiilor miraculoase.
Am concluzionat: (blank total!)
Gata! Schimbam strategia! In loc sa imi insirui problemele...ce-ar fi daca as insirui lucrurile pentru care merita sa ma trezesc dimineata?
Am alcatuit si aici un interesant sirag de maruntisuri care-mi zugravesc zambetul pe fata uneori... si-am concluzionat: (blank!)

Printre oameni.... E misto sa-i privesti, sa intuiesti gandurile lor, temerile si bucuriile, grimasele si zambetele sincere, sa-i vezi pur si simplu. Te trezesti apoi ca pe unii i-ai mai intalnit. Poate zilnic. Ti-s dragi si vrei sa stai cu ei in fiecare zi. Te fac sa zambesti. Te admira. Te sustin. Te uimesc. Te iubesc.
Baietii de la Vama Veche au scos la un moment dat o melodie haioasa: "Prietenii tai"
Prietenii tai iti confera aripile unei libertati al carei zbor il uitasei la un moment dat. Prietenii tai raman cu tine cand cazi. Te accepta asa cum esti. Te scutura de praful amintirilor neplacute. Inveti sa zbori din nou cu ei. Te bucuri de "voi" si nu-ti mai trebuie nimic.





Raman, totusi, lucruri nespuse si goluri neumplute, dar timpul le vindeca pe toate. Din atatea crengi pe care le intalnesti in jurul tau, cu siguranta vei avea loc pe cel putin una.
Negresit!

joi, 12 februarie 2009

Pentru tine, Doamna!


Ai avut vreodata impresia ca te simti ca un ... coi?

Te invarti inutil prin casa cautand activitati si dupa ce te plictisesti de toate si te dor ochii de holbat in monitor sau la "teve", incepi sa iti sadesti tufele de paranoia. De ce nu suna? Unde o fi? Ce-o face? Ma mai iubeste?

Intr-un final apoteotic, cand deja rasadurile tale cu paranoia au inceput sa infloreasca, ii dai un mesaj: "Missed me?"
Disimulat! In engleza ca sa lasi loc de interpretari ludice si sa se poata eschiva cumva daca nu are chef de dulcegariile tale.

Raman in picioare 3 variante: nu-ti raspunde, iti raspunde cu "Da" sau iti tranteste-n esemes un mare si imperios "Nu"
Daca e "Da", paranoia ta se ofileste si-ti ocupi timpul cu prinsul fluturilor din stomac.
Dar daca nu raspunde?! Daca e "NU!"? Cauti scuze? Insisti? Fugi? "Investighezi?" What's YOUR type?
Evident, n-ai tu timp de subtilitati si "fineturi" de-astea asa ca te intreb: cum e statutul de "coi" atunci?

Il vezi apoi peste o saptamana la usa ta cu un mare si frumos cliseu buruienos musai rosu in brate (sau un singur fir, ca e criza):

"Pentru tine, Doamna!"

miercuri, 11 februarie 2009

Fresh Meat!

Sa zicem ca ai fi un operator telefonic la linia de ugenta. Ai sta noaptea treaz, ai raspunde la telefon si ai da de tot felul de specimene. Cum ar suna Primul apel? Dar al 666lea( in cazul in care se contorizeaza)? Dar ultimul? Cum ti-ai da seama ca e o alarma falsa ori ca motivul, desi real, nu merita atentie?! Ce le-ai spune nefericitilor de la celalalt capat al firuli? TRRRRRRRRIIINNNG!

Acum cateva zile/ saptamani ( nu mai retin data exacta ) am vazut o porcarie de film care avea pretentia de a fi incadrat in categoria "horror".. Bine.. pana la urma a reusit.. dar nu prin firul epic, efectele speciale ori prestatia actorilor, ci prin simplul fapt ca e cu adevarat HORROR sa ai rabdare sa te uiti pana la capat.
Se numeste "Meat Train" si apropo de asta, uite ce gasesc eu la metrou la Universitate :)))
Nu m-am putut abtine si am fotografiat! Ah, apropo.. personajul principal al filmului era un fotograf :-j
Ale dracu' coincidente!

marți, 10 februarie 2009

Stau pe strada...


Piata Rosetti. Moace mohorate si grabite. Soare. Masini. Betoane. Tiganci cu ghiocei.
Zaresc un batranel: mic de statura, murdar de var si spasit, impacat cu amurgul vietii lui.
Ii cer voie sa il fotografiez. Schiteaza un zambet si aproba.
CLICK!
"Uitati. Asa a iesit. Va place?"
Vocea ii tremura si lacrimeaza: "Stau pe strada... la numarul.... Va rog, cand puteti sa imi trimiteti si mie poza"
Repeta adresa, dar nu-l mai aud. Eram prea bulversata de tumultul de emotie pe care il afisase...
Am uitat adresa .. :(

luni, 9 februarie 2009

Let's ...

  • Talk about words without having to use them. How would the world be without words?..Would there be as many lies, would there be as much knowledge, would there be you as you are? How would you be?



  • Look at ourselves in the mirror through the eyes of a blind man. How bright would your inner light be? Would you be able to see others?



  • Picture ourselves in a stranger's mind. Would there be the same respect, would you love yourself as much as you do now? Would you......



  • pretend you are a mirror. Whom would you like to see..? What would that person look like? How would she be? Mirrors see a lot of girls. They laugh or they cry, they play roles, they're scared or they feel happy. Put on their make-up, brush their hair, hide the imperfections and smile at the end.
But girls stay girls and mirrors stay mirrors. Yet there's one they do not share. Would you be my mirror?

luni, 2 februarie 2009

Portelan


Sunt o papusa.
Blonda si diforma cum ma vor standardele modei anorexice.
"Ai fost creata pentru fetitele mici cu idealuri mari, dar au crescut" sau "Locul tau e in vitrina: privita, nu atinsa" ai spune.
Sunt diferita. Apartin acum unui copil mare caruia ii place ocazional sa se joace cu mine.
Zilele trecute mi-a rupt o mana si s-a chinuit sa o puna la loc. Nu doare, desi pielea mea de portelan e fragila si se poate sparge usor. Copilul meu ma pretuieste. Ii plac detaliile mele din fabrica (nu sunt din plasticul vulgar al lui Barbie si sunt bine lucrata.. frumoasa chiar). Sunt a lui de mult timp.. nici nu mai stiu. Papusile oricum nu imbatranesc.
Acum isi face temele. Pe undeva prin coltul "camerei" lui, ascunsa printre amintiri si alte jucarii stau eu. E un cufar mare si astept sa il deschida. Ce altceva ar putea o papusa sa faca?
Zambesc. Papusile triste nu sunt interesante si copiii nu se joaca cu ele.
Astept...
Sunt programata sa Iubesc. Papusile nu stiu sa urasca. Ele nu pot avea remuscari, nu se simt abandonate, nu se plictisesc niciodata, nu plang, nu le e foame, nu viseaza ... nu vorbesc.
Astept.
Am ochii deschisi. Papusile nu dorm. .. De fapt.. ele pot sa doarma. Pot face orice, dar asta NUMAI in mintea copilului. Viata mea e o continua piesa de teatru, iar rolul imi e "scris" de Dumnezeul meu, copilul.
Sunt ori geniu, ori fac prajituri. Sunt eroina ori victima. Sunt model pe scena, sau zac goala pe podea. Sunt medic sau pacient. Sunt singura sau am nenumarati prieteni. Sunt a ta.
De-a ce vrei sa ne jucam?
Sunt...papusa.

Purely stripped feeling of being a woman


Buterflies are always reborn


STAND! The upsidedown world will turn after you

Look how relative can time be


Dreams last as long as you let them to


Thoughts


Feelings


Memories


Wishes


Human as you are


Bun venit in Momentulzero! Aceasta este prima postare in scopul gadilarii ego-ului meu de fotograf amator prin prima tentativa de omagiere a trupului, firii, fiintei femeii.

Unbreakable


Took my hands, touched my heart
Held me close, you were always there
By my side, night and day
Through it all, baby come what may
Swept away on a wave of emotion
Oh we’re caught in the eye of the storm
And whenever you smile I can hardly believe that you’re mine
Believe that you’re mine

This love is unbreakable
It’s unmistakable
And each time I look in your eyes
I know why
This love is untouchable
A feeling my heart just can’t deny
Each time I look in your eyes, oh baby
I know why
This love is unbreakable

Share the laughter, share the tears
We both know we’ll go on from here
Cuz together, we are strong
In my arms, that’s where you belong
I’ve been touched by the hands of an angel
I’ve been blessed by the power of love
And whenever you smile, I can hardly believe that you’re mine

This love is unbreakable
It’s unmistakable
Each time I look in your eyes
I know why
This love is untouchable
A feeling my heart just can’t deny
Each time you whisper my name, oh baby
I know why

This love is unbreakable
Through fire and flame
When all this is over
Our love still remains

This love is unbreakable
It’s unmistakable
Each time I look in your eyes
I know why
This love is untouchable
A feeling my heart just can’t deny
Each time you whisper my name, oh baby
I know why
Cuz each time I look in your eyes, oh baby
I know why,
This love ïs unbreakable

...by Westlife

Get off ma' property!


Wednesday January 21, 2009 - 12:36pm

In ultimele luni, m-am tot lovit de situatii de genul:
"[...] si ti-a cunoscut parintii?"
"Da. Am fost de Craciun la ai mei.. Meet the Fokers a fost bifat pe lista"
"O, ce frumos! Planuri mari, sa inteleg. Pai... ce pot sa spun.. CASA DE PIATRA! Pe cand nunta?"
"Cand o fi; te anunt din timp"


Stau iar stramb si-ncerc sa judec drept: daca numele meu ar fi semanat fonologic sau grafologic cu "Wilma" si mi-as fi gasit un Fred......... sa zicem ca expresia asta hipercliseizata ar merge: "Casa de piatra!"
BOOOOON! Nu prea am mare lucru in comun cu Wilma - poate doar cateva aspecte: prietena mea din copilarie se numeste Betti, avem amandoua statura mignona si un usor iz de sarcasm. In rest...... am descoperit parfumul de cand turnam din sticlutele cu parfum ale mamei pe papusile mele "fashioniste", sunt total impotriva confectionarii hainelor din piele naturala pentru ca stiu ca incurajez moartea tragica a mii de animale (unele pe cale de disparitie), n-am copii ( thank God! ), nu stiu sa gatesc, nu sunt casnica si - for heaven's sake! - nu apar mereu in aceeasi rochie!!

Nici prietenul meu nu are prea multe in comun cu Fred Flintstone. Are un prieten foarte bun cu care ii place sa-si petreaca timpul si le bubuie mintea numai dracarii la amandoi.. blondut de fel Anasta, dar nu prea rezoneaza cu Barney ( plus ca raportul de inaltime Andrei-Anasta si Fred-Barney e fix invers, Andrei nefiind un tip foarte inalt [dar nici varf de dop ca Barney], iar pentru a-l privi pe Anasta mai mult timp imi trebuie o proteza pentru gat - e interminabil omul asta! ). Niciunul nu e casatorit si n-au copii ( as far as I know :-" ).

CAINELE! .... Hmmmmm........ desi , prin evolutie, numele "Max" a devenit mai popular decat "Dino", tind sa cred ca astia doi ar avea cele mai multe in comun: cum te vad, cum sar pe tine sa -si arate afectiunea, le e foame tot timpul, fac boacane cu duiumul si toarna apoi moaca aia de "milogu' S.R.L.", le place sa stea pe-afara si li se-aduna batalionul de pitici pe creier cand vad pisici etc.

Conglomeratul asta preistoric de oameni simpli si fericiti + cainele vietuiau in BEDROCK! ...si uite cum in subconstientul unui copil apare samburele de XXX. Las asta doar la stadiul de "denumire metaforica" si prefer sa pastrez in intimitate amanuntele despre"bedrock-ul" nostru de cuplu

Moving on si revenind la sintagma "Casa de piatra": din cate stiu eu, Flintstones au cam ramas in urma la capitolul "constructii civile", iar piatra nu prea mai e folosita ca materie prima pentru construirea in intregime a unei case. Mai mult decat atat, sa-ti permiti o casa in momentul de fata e o chestie delicata. Nu stii cum evolueaza/involueaza piata imobiliara, iar dobanzile bancilor sunt variabile dupa bunul plac al buzunarelor de bancher.

Faraonii mai faceau chestii de-astea. Isi construiau piramide cu ajutorul puhoiului de sclavi ca sa aiba unde sa moara. Prin analogie, puhoiul de sclavi ai destinului sunt toti cei cu care interactionezi si care-ti "construiesc" tie felul de a fi. Planul constructiei il ai tu, materialul e tot al tau, dar ai nevoie de ei sa ti-l modeleze. Cand se apropie finele vietii de burlac, te retragi in sanctuarul casei tale de piatra si-ncepi o alta viata alaturi de "zeul tau suprem" pentru care esti in stare de orice.

Am decis sa imi adun si eu cate-o caramida. In fiecare zi.
Nu vreau sa fie din piatra, nu vreau sa fie din chirpici, nu vreau sa fie din carton american... vreau sa fie din CACAT! ( plastica exprimare, stiu :-j )
Zice-se ca e mai bine sa ai o casa din cacat pentru ca nu-si baga nimeni nasul. Bine, bine, dar nu pute?!? Andrei spune: "NOP! Le pute lor, alora care-si baga nasul neinvitati." It's our shit afterall; we learned to love it