vineri, 27 februarie 2009

Despre libertatea de a avea prieteni




Sunt in momentul zero al existentei mele: mai precis imi merg toate suficient de prost incat sa simt nevoia unei schimbari dramatice in viata mea.
Am tot incercat sa-mi adun siragul de ganduri si sa fac un frumos colier de probleme asortate cu nemultumiri, in perfect contrast cu outfitul solutiilor miraculoase.
Am concluzionat: (blank total!)
Gata! Schimbam strategia! In loc sa imi insirui problemele...ce-ar fi daca as insirui lucrurile pentru care merita sa ma trezesc dimineata?
Am alcatuit si aici un interesant sirag de maruntisuri care-mi zugravesc zambetul pe fata uneori... si-am concluzionat: (blank!)

Printre oameni.... E misto sa-i privesti, sa intuiesti gandurile lor, temerile si bucuriile, grimasele si zambetele sincere, sa-i vezi pur si simplu. Te trezesti apoi ca pe unii i-ai mai intalnit. Poate zilnic. Ti-s dragi si vrei sa stai cu ei in fiecare zi. Te fac sa zambesti. Te admira. Te sustin. Te uimesc. Te iubesc.
Baietii de la Vama Veche au scos la un moment dat o melodie haioasa: "Prietenii tai"
Prietenii tai iti confera aripile unei libertati al carei zbor il uitasei la un moment dat. Prietenii tai raman cu tine cand cazi. Te accepta asa cum esti. Te scutura de praful amintirilor neplacute. Inveti sa zbori din nou cu ei. Te bucuri de "voi" si nu-ti mai trebuie nimic.





Raman, totusi, lucruri nespuse si goluri neumplute, dar timpul le vindeca pe toate. Din atatea crengi pe care le intalnesti in jurul tau, cu siguranta vei avea loc pe cel putin una.
Negresit!

joi, 12 februarie 2009

Pentru tine, Doamna!


Ai avut vreodata impresia ca te simti ca un ... coi?

Te invarti inutil prin casa cautand activitati si dupa ce te plictisesti de toate si te dor ochii de holbat in monitor sau la "teve", incepi sa iti sadesti tufele de paranoia. De ce nu suna? Unde o fi? Ce-o face? Ma mai iubeste?

Intr-un final apoteotic, cand deja rasadurile tale cu paranoia au inceput sa infloreasca, ii dai un mesaj: "Missed me?"
Disimulat! In engleza ca sa lasi loc de interpretari ludice si sa se poata eschiva cumva daca nu are chef de dulcegariile tale.

Raman in picioare 3 variante: nu-ti raspunde, iti raspunde cu "Da" sau iti tranteste-n esemes un mare si imperios "Nu"
Daca e "Da", paranoia ta se ofileste si-ti ocupi timpul cu prinsul fluturilor din stomac.
Dar daca nu raspunde?! Daca e "NU!"? Cauti scuze? Insisti? Fugi? "Investighezi?" What's YOUR type?
Evident, n-ai tu timp de subtilitati si "fineturi" de-astea asa ca te intreb: cum e statutul de "coi" atunci?

Il vezi apoi peste o saptamana la usa ta cu un mare si frumos cliseu buruienos musai rosu in brate (sau un singur fir, ca e criza):

"Pentru tine, Doamna!"

miercuri, 11 februarie 2009

Fresh Meat!

Sa zicem ca ai fi un operator telefonic la linia de ugenta. Ai sta noaptea treaz, ai raspunde la telefon si ai da de tot felul de specimene. Cum ar suna Primul apel? Dar al 666lea( in cazul in care se contorizeaza)? Dar ultimul? Cum ti-ai da seama ca e o alarma falsa ori ca motivul, desi real, nu merita atentie?! Ce le-ai spune nefericitilor de la celalalt capat al firuli? TRRRRRRRRIIINNNG!

Acum cateva zile/ saptamani ( nu mai retin data exacta ) am vazut o porcarie de film care avea pretentia de a fi incadrat in categoria "horror".. Bine.. pana la urma a reusit.. dar nu prin firul epic, efectele speciale ori prestatia actorilor, ci prin simplul fapt ca e cu adevarat HORROR sa ai rabdare sa te uiti pana la capat.
Se numeste "Meat Train" si apropo de asta, uite ce gasesc eu la metrou la Universitate :)))
Nu m-am putut abtine si am fotografiat! Ah, apropo.. personajul principal al filmului era un fotograf :-j
Ale dracu' coincidente!

marți, 10 februarie 2009

Stau pe strada...


Piata Rosetti. Moace mohorate si grabite. Soare. Masini. Betoane. Tiganci cu ghiocei.
Zaresc un batranel: mic de statura, murdar de var si spasit, impacat cu amurgul vietii lui.
Ii cer voie sa il fotografiez. Schiteaza un zambet si aproba.
CLICK!
"Uitati. Asa a iesit. Va place?"
Vocea ii tremura si lacrimeaza: "Stau pe strada... la numarul.... Va rog, cand puteti sa imi trimiteti si mie poza"
Repeta adresa, dar nu-l mai aud. Eram prea bulversata de tumultul de emotie pe care il afisase...
Am uitat adresa .. :(

luni, 9 februarie 2009

Let's ...

  • Talk about words without having to use them. How would the world be without words?..Would there be as many lies, would there be as much knowledge, would there be you as you are? How would you be?



  • Look at ourselves in the mirror through the eyes of a blind man. How bright would your inner light be? Would you be able to see others?



  • Picture ourselves in a stranger's mind. Would there be the same respect, would you love yourself as much as you do now? Would you......



  • pretend you are a mirror. Whom would you like to see..? What would that person look like? How would she be? Mirrors see a lot of girls. They laugh or they cry, they play roles, they're scared or they feel happy. Put on their make-up, brush their hair, hide the imperfections and smile at the end.
But girls stay girls and mirrors stay mirrors. Yet there's one they do not share. Would you be my mirror?

luni, 2 februarie 2009

Portelan


Sunt o papusa.
Blonda si diforma cum ma vor standardele modei anorexice.
"Ai fost creata pentru fetitele mici cu idealuri mari, dar au crescut" sau "Locul tau e in vitrina: privita, nu atinsa" ai spune.
Sunt diferita. Apartin acum unui copil mare caruia ii place ocazional sa se joace cu mine.
Zilele trecute mi-a rupt o mana si s-a chinuit sa o puna la loc. Nu doare, desi pielea mea de portelan e fragila si se poate sparge usor. Copilul meu ma pretuieste. Ii plac detaliile mele din fabrica (nu sunt din plasticul vulgar al lui Barbie si sunt bine lucrata.. frumoasa chiar). Sunt a lui de mult timp.. nici nu mai stiu. Papusile oricum nu imbatranesc.
Acum isi face temele. Pe undeva prin coltul "camerei" lui, ascunsa printre amintiri si alte jucarii stau eu. E un cufar mare si astept sa il deschida. Ce altceva ar putea o papusa sa faca?
Zambesc. Papusile triste nu sunt interesante si copiii nu se joaca cu ele.
Astept...
Sunt programata sa Iubesc. Papusile nu stiu sa urasca. Ele nu pot avea remuscari, nu se simt abandonate, nu se plictisesc niciodata, nu plang, nu le e foame, nu viseaza ... nu vorbesc.
Astept.
Am ochii deschisi. Papusile nu dorm. .. De fapt.. ele pot sa doarma. Pot face orice, dar asta NUMAI in mintea copilului. Viata mea e o continua piesa de teatru, iar rolul imi e "scris" de Dumnezeul meu, copilul.
Sunt ori geniu, ori fac prajituri. Sunt eroina ori victima. Sunt model pe scena, sau zac goala pe podea. Sunt medic sau pacient. Sunt singura sau am nenumarati prieteni. Sunt a ta.
De-a ce vrei sa ne jucam?
Sunt...papusa.

Purely stripped feeling of being a woman


Buterflies are always reborn


STAND! The upsidedown world will turn after you

Look how relative can time be


Dreams last as long as you let them to


Thoughts


Feelings


Memories


Wishes


Human as you are


Bun venit in Momentulzero! Aceasta este prima postare in scopul gadilarii ego-ului meu de fotograf amator prin prima tentativa de omagiere a trupului, firii, fiintei femeii.

Unbreakable


Took my hands, touched my heart
Held me close, you were always there
By my side, night and day
Through it all, baby come what may
Swept away on a wave of emotion
Oh we’re caught in the eye of the storm
And whenever you smile I can hardly believe that you’re mine
Believe that you’re mine

This love is unbreakable
It’s unmistakable
And each time I look in your eyes
I know why
This love is untouchable
A feeling my heart just can’t deny
Each time I look in your eyes, oh baby
I know why
This love is unbreakable

Share the laughter, share the tears
We both know we’ll go on from here
Cuz together, we are strong
In my arms, that’s where you belong
I’ve been touched by the hands of an angel
I’ve been blessed by the power of love
And whenever you smile, I can hardly believe that you’re mine

This love is unbreakable
It’s unmistakable
Each time I look in your eyes
I know why
This love is untouchable
A feeling my heart just can’t deny
Each time you whisper my name, oh baby
I know why

This love is unbreakable
Through fire and flame
When all this is over
Our love still remains

This love is unbreakable
It’s unmistakable
Each time I look in your eyes
I know why
This love is untouchable
A feeling my heart just can’t deny
Each time you whisper my name, oh baby
I know why
Cuz each time I look in your eyes, oh baby
I know why,
This love ïs unbreakable

...by Westlife

Get off ma' property!


Wednesday January 21, 2009 - 12:36pm

In ultimele luni, m-am tot lovit de situatii de genul:
"[...] si ti-a cunoscut parintii?"
"Da. Am fost de Craciun la ai mei.. Meet the Fokers a fost bifat pe lista"
"O, ce frumos! Planuri mari, sa inteleg. Pai... ce pot sa spun.. CASA DE PIATRA! Pe cand nunta?"
"Cand o fi; te anunt din timp"


Stau iar stramb si-ncerc sa judec drept: daca numele meu ar fi semanat fonologic sau grafologic cu "Wilma" si mi-as fi gasit un Fred......... sa zicem ca expresia asta hipercliseizata ar merge: "Casa de piatra!"
BOOOOON! Nu prea am mare lucru in comun cu Wilma - poate doar cateva aspecte: prietena mea din copilarie se numeste Betti, avem amandoua statura mignona si un usor iz de sarcasm. In rest...... am descoperit parfumul de cand turnam din sticlutele cu parfum ale mamei pe papusile mele "fashioniste", sunt total impotriva confectionarii hainelor din piele naturala pentru ca stiu ca incurajez moartea tragica a mii de animale (unele pe cale de disparitie), n-am copii ( thank God! ), nu stiu sa gatesc, nu sunt casnica si - for heaven's sake! - nu apar mereu in aceeasi rochie!!

Nici prietenul meu nu are prea multe in comun cu Fred Flintstone. Are un prieten foarte bun cu care ii place sa-si petreaca timpul si le bubuie mintea numai dracarii la amandoi.. blondut de fel Anasta, dar nu prea rezoneaza cu Barney ( plus ca raportul de inaltime Andrei-Anasta si Fred-Barney e fix invers, Andrei nefiind un tip foarte inalt [dar nici varf de dop ca Barney], iar pentru a-l privi pe Anasta mai mult timp imi trebuie o proteza pentru gat - e interminabil omul asta! ). Niciunul nu e casatorit si n-au copii ( as far as I know :-" ).

CAINELE! .... Hmmmmm........ desi , prin evolutie, numele "Max" a devenit mai popular decat "Dino", tind sa cred ca astia doi ar avea cele mai multe in comun: cum te vad, cum sar pe tine sa -si arate afectiunea, le e foame tot timpul, fac boacane cu duiumul si toarna apoi moaca aia de "milogu' S.R.L.", le place sa stea pe-afara si li se-aduna batalionul de pitici pe creier cand vad pisici etc.

Conglomeratul asta preistoric de oameni simpli si fericiti + cainele vietuiau in BEDROCK! ...si uite cum in subconstientul unui copil apare samburele de XXX. Las asta doar la stadiul de "denumire metaforica" si prefer sa pastrez in intimitate amanuntele despre"bedrock-ul" nostru de cuplu

Moving on si revenind la sintagma "Casa de piatra": din cate stiu eu, Flintstones au cam ramas in urma la capitolul "constructii civile", iar piatra nu prea mai e folosita ca materie prima pentru construirea in intregime a unei case. Mai mult decat atat, sa-ti permiti o casa in momentul de fata e o chestie delicata. Nu stii cum evolueaza/involueaza piata imobiliara, iar dobanzile bancilor sunt variabile dupa bunul plac al buzunarelor de bancher.

Faraonii mai faceau chestii de-astea. Isi construiau piramide cu ajutorul puhoiului de sclavi ca sa aiba unde sa moara. Prin analogie, puhoiul de sclavi ai destinului sunt toti cei cu care interactionezi si care-ti "construiesc" tie felul de a fi. Planul constructiei il ai tu, materialul e tot al tau, dar ai nevoie de ei sa ti-l modeleze. Cand se apropie finele vietii de burlac, te retragi in sanctuarul casei tale de piatra si-ncepi o alta viata alaturi de "zeul tau suprem" pentru care esti in stare de orice.

Am decis sa imi adun si eu cate-o caramida. In fiecare zi.
Nu vreau sa fie din piatra, nu vreau sa fie din chirpici, nu vreau sa fie din carton american... vreau sa fie din CACAT! ( plastica exprimare, stiu :-j )
Zice-se ca e mai bine sa ai o casa din cacat pentru ca nu-si baga nimeni nasul. Bine, bine, dar nu pute?!? Andrei spune: "NOP! Le pute lor, alora care-si baga nasul neinvitati." It's our shit afterall; we learned to love it

KEEP IT SIMPLE

...Ca bine-a zis ala caruia i-a tunat mintea asa ceva!
Pentru ca tot am avut ceva timp de stat cu mine intre patru pereti "noi" si albastri, m-a napadit puzderia de ganduri ce-si cerea o ordine fireasca. E infiorator sa lasi atat de multe sa se-adune si sa nu stii de unde ori cum sa incepi.

Printre altele, ma gandeam la micile shicane care apar intre doi oameni. E utopic sa speri ca vei gasi vreodata pe cineva perfect compatibil cu tine. Sunt mici rahaturi care va diferentiaza. Te intriga, ori te sacaie, iti plac, ori (te faci ca) nu le observi. Chitibusurile astea te determina sa tragi linie si s-aduni: da, sunt pe plus. Pot trece cu vederea cutare chestii.. sau nu, sunt prea multe mizerii involuntare care ma seaca si-ncep sa nu te mai suport! - "Vreau spatiul meu, timpul meu. Iti las cheile totusi.. Sunt un hotel in care poti veni cu rezervare." (generic vorbind)Te trezesti spunand asta cuiva pe care intr-o vreme il/o venerai si nu-ti explici de ce ti-a iesit o asemenea dracarie pe gura. Oare cum o fi?!

  Respectivele mizerii aparent nesemnificative le observi cu atat mai mult cu cat impartiti acelsi acoperis. Trage omu' un pirtz sanatos sau isi recolteaza mucii crezand ca e singura creatura de pe planeta care stie de actiunea lui. Cand faci tu lucrurile astea si te vede celalalt (voit sau nu ) iti simti violat spatiul, ti-e jena si vrei sa treci episodul in cutia neagra a lucrurilor "de uitat". Nu sunt nici mironosita, nici porc: sunt chestii normale daca stai stramb si cugeti drept. Toata lumea le are. Nu toata lumea se simte bine sa le recunoasca, ale dracu' tabuuri!! Ssshhhh... te sufoci incet si sigur. Te irita orice, izbucnesti... si e liniste iar. Ssshhhh....!
...uneori vointa de a trece peste micile inconveniente e prea mare. Daca lucrul asta vi se petrece simultan, abia atunci puteti spune ca sunteti ca doua pietre de moara care se modeleaza una dupa alta pentru a avea o imbinare perfecta. Ia timp, bineinteles, iar procesul nu e atat de usor sau placut pe cat ti-ai/v-ati fi dorit. Uneori te macina atat de mult incat simti ca te stingi, alteori iti da atata speranta si energie incat pentru asta vrei sa te trezesti in fiecare dimineata.
Uneori ti-e frica, uneori ti-e greu, uneori ti-e sila, uneori nu vreau, uneori ti-e jena, uneori ti-e lene, uneori sunt altii, uneori e graba uneori nesigur, uneori impluls, uneori ti-e dor, uneori speranta.................cand tot ce trebuie sa faci este sa crezi!

Scurt. Simplu. SEC?

"If I don’t believe in love nothing is good for me
If I don’t believe in love nothing will last for me
When I don’t believe in love nothing is new for me
Nothing is wrong for me
And nothing is real for me"

Refrenul asta mi-a placut. Ii apartine lui Dido. Il stii, nu-i asa? Vei invata sa iubesti conglomeratul asta de miracole infasurate in reactii chimice. Acelasi lucru esti si tu.

Monday January 19, 2009 - 02:13am

Croaziera numita "viata"


Monday October 6, 2008 - 10:28am

Textul nu imi apartine; m-am furisat pe pagina unei domnisoare care deseneaza foarte frumos si l-am citit...si recitit.. si recitit..si re-re-re.... Nu stiu daca l-a scris ea sau l-a preluat de undeva; nici nu-mi pasa in mod deosebit. Iata-l:
Era o data o insula, unde traiau toate sentimentele si valorile umane Buna Dispozitie, Tristetea, Egoismul, Intelepciunea si ca toti ceilalti Iubirea. Intr-o zi sentimentele au fost anuntate ca insula se va scufunda si trebuiau sa isi pregateasca vasele pentru a pleca. Cand insula dadea sa se scufunde Iubirea s-a hotarat sa ceara ajutor. Bogatia trecu pe langa iubire cu o barca luxoasa si Iubirea ii zise: "Bogatie, ma poti lua cu tine?"
" Nu te pot lua pentru ca in barca mea e mult aur si argint si nu am loc".
Iubirea s-a hotarat apoi sa ceara ajutor Orgoliului, care trecea pe acolo cu o nava superba: "Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?"
" Nu te pot ajuta Iubire! Aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava", spuse Orgoliul. Atunci Iubirea ruga Tristetea, care trecea pe langa el:
"Tristete, lasa-ma te rog sa vin cu tine!"
" Ohhhh!!! Iubire...sunt atat de trista incat trebuie sa stau singura", raspunde Tristetea. Chiar si buna dispozitie trecu pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat n-a putut auzi strigatul Iubirii. Dintr-o data o voce spuse: "Vino Iubire, te iau cu mine! "
Cel care vorbise era un barbat. Iubirea se simti atat de recunoscatoare, dar a uitat sa-l intrebe care era numele lui.
Ajunsi pe tarm, batranul a plecat. Iubirea isi dadu seama cat de mult ii datora si intreba Cunoasterea:
"Cine era acel batranel?"
" Era Timpul" , raspunse Cunoasterea.
"Timpul?!", se intreba Iubirea. "Dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?"
Cunoasterea ii raspunse:
"Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata!"

..mai citeste-l o data si da-ti seama in care barca erai tu ;)

"Future comes one day at a time"


Thursday August 28, 2008 - 11:57am


Citatul din titlu ii apartine unei tanti pe nume Dean Acheson.

Logic. Simplu. Misto!

O multitudine de schimbari s-au derulat in filmul clipelor ce imi alcatuiesc existenta: schimbat casa, schimbat job, schimbat prieten ( de cateva ori , ca deh'! ), schimbat atitudine.

O alta tanti a scornit o alta fraza misto:

"If you don't like something, change it. If you can't change it, change your attitude. Don't complain." - Maya Angelou

Stii ce bine ma simt? Ce-i drept.. atatea schimbari intr-un timp atat de scurt sunt destul de neplacute pe moment, naucitoare, epuizante si greu de digerat intru totul pentru multi.

De fapt.. mi-am dorit toate astea.

Mesajul meu de azi suna asa:

" We all have big changes in our life that are more or less a second chance"

Schimbari vor mai fi. N-as putea trai fara schimbari.. Nimeni nu ar putea cu toate ca ... vezi? te-ai gandi cu groaza sa te avanti asa in necunoscut.

Ti-ai imaginat ce ai simti daca te-ai arunca din avion fara sa-ti fi verificat parasuta? Paranoic mic ce esti! Evident ca a verificat-o cineva inainte. Evident ca acel cineva a luat masurile de siguranta pentru tine.. Tu doar ai platit pentru distractia asta neobisnuita si acum iti colcaie adrenalina prin vene. Ce tare! Pun pariu ca prietenii tai nu au facut asta inaintea ta. De-asta esti asa entuziasmat sa iti aduni brigada de betivi. Povestiti la un dezmat in bodega stilata in care va strangeti de atata timp ca va e lene sa cautati un loc mai bun. Ai de povestit. Ai schimbat ceva. A fost misto! si esti mandru de tine.

Ti-ai deschis aripile pentru prima data. Esti tanar, fluturas. Deschizi ochii, te gadila lumina si esti fericit. Ti se infatiseaza o realitate a ta: e lumea asa cum o vezi TU prin ochii TAI aia multi si hexagonali. Dar cine mai e ca tine? Cine a mai zburat atat de sus?

Respiri. Ce aer curat! Cand obosesti te asezi pe o floare. Te-a atras. Culoarea ei, finetea petalelor.. parfumul ei.. e floarea TA. Ai ales-o cu atat grija si acum, ca in sfarsit ai gasit-o, ai sta acolo mereu. Ce daca ai renuntat la aerul pur de dupa nori. Era obositor oricum. Acum esti imbatat de un parfum atat de drag. Este al ei, dar il inspiri pana-n adancul sufletului tau. Iti invadeaza toate madularele, te inunda, te ameteste, te face dependent. O altfel de adrenalina. De mii de ori mai misto!

Vezi ce ti-a adus schimbarea?

ieZperientza de vEatza


Saturday August 9, 2008 - 05:48pm

Ieri a fost o fila bizara a cartii vietii mele de copil rasfatat..

M-am intalnit intamplator cu 5 oameni pe care nu speram sa-i mai vad anul asta. "muah! Muah! Ce mai faci, mai?! - Bine, tu? Ce bine arati.. Ai fost la mare? - Da. De 2 ori si ma mai duc. Hai ca mai vorbim. - Bine, hai. Pa pa!"

In fine.. am fost la film cu Vali si Raluca (s-a strans o farama din fosta brigada de tembeli din liceu - care este.. aa... era ). Am vazut o ditamai cretinatate holliwoodiana careia nici nu m-am sinchisit sa ii retin numele, am schimbat doua vorbe, o maslina si-o atentie cu ei si "Mama, I'm coming home". Iau alt taxi de la Unirii si-l las pe Vali sa-si vada nestingherit de drum spre hotel Parc.

In acest nou taxi primesc cea mai bizara, captivanta, sadica si misto definitie a legii pe care am auzit-o vreodata: "Legea este ca o sfoara: peste ea sar cainii; pe sub ea se strecoara sobolanii; de ea se impiedica boii". Cred ca taximetristul ala a mai spus-o cu aceeasi mandrie aproape intelectuala in zeci de contexte zecilor de alti clienti care probabil ca au ramas la fel de nauciti de inexpectabilul moment :)

Contextul in care am aflat eu aceasta definitie este urmatorul: semafor; masini in stanga si-n dreapta; moace obosite la volan si..... doua prostituate. Imparteau fluturasi cu reclama la nu-stiu-ce cabinet de masaj. Perfect legal. Perfect in vazul lumii. Perfect moral (?) avand in vedere ca femeile isi faceau meseria sub nasurie noastre de oameni cu aspiratii la un stil de viata cosmopolito-office-snobisto-cretino-etc normal.

In tot acest timp ma "semesuiam" cu un tip care, intamplator sau nu, era in Amsterdam - cica orasul cu cele mai putine inhibitii pe metru patrat - fie el, metrul patrat, sub sau peste nivelul marii. Din nou mi-a venit in minte dihotomia dragoste-sex.. Unde se intersecteaza si unde se separa? Unde sunt Ying si Yang si unde sunt Polul Nord si Polul Sud?.. si prostituatele au continuat sa imparta fluturasi la semafor... si eu am continuat sa primesc mesaje de la Bogdan.

Se intoarce duminica seara si - din cate am constatat amandoi - a cam inceput sa ne fie dor unul de celalalt.... ceea ce pe mine ma cam sperie. Daaaaaaaaaaaaa.... stiu! Sunt o mica paranoia ambulanta! Eu si piticii mei aliniati in sir indian pe creier. Neuronul protesteaza vehement din lipsa de spatiu :))

De ce scriu azi despre ieri? De lene .. Ieri mi-a fost lene sa scriu, cu toate ca imi veneau frazele din mers si imi fagaduisem ca de cum ajung acasa ma plantez in fata rashnitei mele de calculator si "butonez" istorioara asta. Azi? Nimic deosebit.. Caldura.. praf.. Diana si zambetul ei, o carte de-a lui Cartarescu citita-n metrou si... cersetorii de la Universitate.

Bizar in insiruirea asta e ca... m-a facut sa resimt toate senzatiile pe care ti le da filmul ala al lui Caramfil.. cum ii zice.. "Filantropica" parca. Pe langa cersetorii de la Universitate era un "mogul" al cersetorilor, "filantropul" ghertoi cu ditamai crucioaica de aur spanzurata de gat. Din acest conglomerat de burta grasa,transpiratie si metal pretios rasuna o voce impunatoare: CE DRAQ?!? Ma aduceti la faliment cum v-ati asezat! TU! Treci acolo. Tu ala schiop .. du-te-n coltul celalalt! Ala sa iasa de aici! Sunteti prea multi la un loc. Nenorocitilor! Nu va duce capu' ala ..." etc etc etc etc ...

si acum finalul apoteotic: imi permit sa-l citez pe Badea: "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul"

Sex in the city - frantura cosmopolita despre dulcele mizer


Wednesday June 18, 2008 - 03:28pm


Textul nu are legatura directa cu filmul pe care de curand l-am vazut in compania unui amic la cinema ( desi dupa finele lui mi-as fi dorit sa fiu cu fetele si sa radem de cat de naive, fumoase, scorpii, gingase si complicate fapturi sunt femeile ). Este doar o expunere narativa... mai mult sau mai putin reala pe care am gasit-o pe aici si-n fiecare zi


Micile racaieli ivite intr-o relatie preschimbata, voit sau nu, intr-una domestica, la initiativa barbatului, dupa doua, trei, cinci luni, ajung sa se scalde de cele mai multe ori intr-un tragism pe care numai ea il constientizeaza.

Te uiti in ochii ei care tanjesc dupa o plimbare de primavara si ii spui ca e sambata, vrei sa zaci si sa vedeti un film, sa-i mingai parul si sa o saruti fugar pe umarul gol in timpul unei scene mai plicticoase, ai baut ceva azi noapte la o sueta trista cu amicii pe care ea nu-i cunoaste mai deloc si nici nu vrea deocamdata sa-i cunoasca.
Vii iritat de la munca, ea a asteptat toata ziua sa te vada si iti zimbeste atit de frumos in asteptarea unei initiative, incit o intrebi blazat: “Ce vrei sa facem?”. Urmeaza un “Nu stiu. Tu ce vrei sa facem?” spus atat de senin si de vesel ca te scoate din minti si te arunca intr-un puseu idiot de genul “M-am saturat de raspunsu’ asta!!! Nu mai facem nimic!”, te arunci nervos in scaun, cu spatele la ea si cu o bere desfacuta, surfezi fara interes site-uri asteptand-o sa te imbuneze si iti pui muzica pe care ea o gusta din complezenta. iti aduci aminte ca era un concert misto cu muzica de-a ei sau ca rula un film la Mall pe care voia sa-l vada cu tine la cinema, nu sa-l traga de pe la indemana-ul si destabilizatorul DC, e prea tarziu, tu esti nervos, ea citeste absenta si grava dintr-o carte. intr-un final, te duci linga ea si o saruti pe frunte, convins ca totul o sa revina la normal daca vede ca te caiesti stingaci.

Te intinzi cu ea la somn intr-o noapte de primavara spre vara, toarna cu galeata afara, ti se inchid usor pleoapele tinand-o strans in brate, si zbang: “Hai sa mergem sa facem baie la strandul ala din Drumul Taberei. Sarim gardul, nu ne vede nimeni”. Tresari, incepi sa razi timp, ii intorci spatele si iti batatoresti perna: “Termina cu prostiile. E tarziu”. Altadata ai avut o zi libera, ai mancat ca un porc si te-ai gandit si tu sa speli vasele in chiuveta din baia garsonierei ei, o mica surpriza domestica pentru ea, sa faceti sex in seara aia. Vine obosita de la serviciu, tu astepti cu satisfactie laudele, intins pe canapea. Se aud niste pasi nevrotici dinspre baie. “Ai spalat vasele cu buretele cu care am spalat eu veceul!!! Daca nu te cunosteam mai bine, m-ar fi amuzat”.
Ati ajuns, dupa jumate de an, la o convietuire separata in aceeasi camera. Ea citeste pe fotoliu, la lumina de lampa, incruntata si livida, iti raspunde in doi peri daca o intrebi ceva, deranjata din lectura, tu stai pe marginea canapelei si privesti in gol, peretii te apasa in crestetul capului. Ai fuma o tigara. Ea nu fumeaza. Viciul tau e tinut captiv in camera stramta de garsoniera, n-ati mai facut sex de o saptamana, balcon din parti, ea citeste chiar langa geamul care, pe deasupra, mai e si captusit cu plasa impotriva tantarilor. Nu mai suporti, iti zbate timpla, ii spui ca iesi sa fumezi pe terasa de la gunoi. Ea te aproba mai-mai pufnind in ras la cat de mult nu-i pasa, tu ii incalti sandalele, ti-e lene sa iti mai tragi adidasii, si te pregatesti sa iesi pe usa. “Ce faci? E singura mea pereche. O s-o largesti!!”, sare ca arsa. Gata. Tampla iti pocneste, te imbraci, iti iei rucsacul in spate, spui ca ti-a ajuns. Teatru ieftin. Ea se enerveaza mai tare, tu pleci, ea tranteste usa dupa tine, cobori doua scari si iti amintesti ca nu ai bani de taxi, te intorci sa-i ceri, esti sigur ca va incerca sa te convinga sa ramai, ea te tine la usa pana aduce banii, ti-i da si iti mai trinteste in brate si o plasa cu gunoi, apoi din nou usa dupa tine.
Dupa doua saptamani, incerci in zadar sa o recuceresti, locuieste deja cu altul. incepi sa te plimbi, sa mergi la concerte cu muzica de-a ei, sa sari noaptea garduri la strand si sa urinezi beat in bazin, fredonand o linie melodica de la concert. Ba chiar te gandesti sa te lasi de fumat. Dar ce naiba sa mai faci cind o vezi ca ii sare in spate unui tip in poza de avatar de la fereastra de messenger?

To my Kid


Thursday June 5, 2008 - 06:04pm


Mi-e un teribil dor de el!

S-a implinit un an si ii simt lipsa mai mult ca oricand.

Mi-a intrat prin piele, imi curge prin sange, imi invadeaza gandurile, ma bantuie si ma alina ca si cum totul ar fi o amintire demult intamplata pe care o retraiesc la nesfarsit azi. Azi e un vis urat din care astept sa ma trezeasca alarma ceasului desteptator.

Azi nu e el.

Azi mi-e dor!

Nota:

Acest mesaj NU se adreseaza niciunui mucea man din viata mea.

We are all made of stardust


Daca azi...
E doar o poarta deschisa spre ieri
Si-o sa faci ce-ai facut,
Si-o sa stii ce-ai stiut,
Dar, n-o sa mai stii sa speri.
Mai stai pana maine, sa vezi cum e
Mai stai pana maine, poate nu trebuie
Sa vrei ce vrei, poate, ai nevoie de altceva
Si nu uita:

Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer
Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer


Daca azi...
Drumul pe care erai s-a inchis
Poate ca nu era, drumul pe care trebuia
Sa alergi spre vis...
Sau poate ca da, si poate ca maine
Se va deschide din nou, -n fata ta
Oricum ar fi, ai in fata o zi, mergi spre ea,
Si nu uita:

Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer
Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer


Taxi, Stelele care cad

La-Mai-Mare


Thursday May 8, 2008 - 10:49am


A trecut si "minivacanta". Misto perioada. Faini oameni. NASOALA vreme!

Mi-am propus sa ajung pe la ai mei de Pasti, lucru pe care l-am si facut, numai ca am ajuns fix in noaptea de inviere - de parca eu as fi fost mult asteptata, confuza si extraterestra "lumina".

Am fost la biserica. M-am abtinut cu greu din ras la comentariile lui Florin referitoare la cantecelul ala popesc tipic perioadei pascale. HOP si Dana - we go looooooong way back. Suntem prietene de atatia ani incat le-am uitat sirul. Pierdusem legatura o vreme ( vreo 5 ani asa ) si ne-am intalnit tocmai atunci, tocmai acolo. Semne, Danutza draga, semne! Din pacate nu m-am vazut si cu Kitty, asa ca , mademoiselle, vezi cum faci sa te revansezi.

A doua zi am rezervat-o familiei. Munte. Cer aproape senin. Nori dalbi de poveste, verde ( ah, nu in sensul ala, mah! nu va ganditi la tampenii ), pace, liniste si armonie. Apare in peisaj un verisor de rangul tz-shpe de a carui existenta stiam mai demult, doar ca nu-mi imaginam ca am putea fi rude. Deh', mica-i lumea...

Inapoi in Bucuresti cu muntele-n gand si pachetul de la mama-n geanta. A naiba de grea geanta! Pe drum ma intalnesc cu o colega de liceu. Aflu ca lucreaza in presa de vreo 3 ani. Schimb de numere, pupaturi de forma, la revedere drum bun.

Ah! Sacul meu de dormit... Misiune de recuperare. MAREEEEEEE!!!

Cazare misto in Mamaia. Dj Pagal si-a capatat titulatura de Dj Papagal pana la sfarsitul "recitalului".

Migratie "in masa" ( adica eram 18 cretini cu totii ) pana in Vama de 1 mai. O da! Mi-am atins scopul. Am vazut cum arata Vama de 1 mai... si... am ramas profund dezamagita:

tot soiul de oameni.. de la emo, luzeri, "duri", alcoolici si pana la pipitze si cocalari. DA! Am vazut o mad'moazela in fustita scurta ( erau cam 10 grade afara si ploua ) si pantofiori aurii, cu TOC si funditza. La doi pasi de ea mare mi-a fost mirarea sa vad o Dacie 13010 din 1300 toamna in curs de dezmembrare inconjurata de "stimabili" cu lanturi placate cu aur. Nu m-ar fi dezgustat atat de mult privelistea daca din mai sus mentionata rabla nu se auzeau manele....

Ne-am refugiat pana pe 3 in Mamaia. Am mancat.. sau .. ma rog.. mai mult am rabdat la Scoica ( 4 ore am stat acolo ). Cel mai mult mi-a placut faza cu oliviera improvizata: otetul balsamic si sticla de ulei din bucataria restaurantului Pe nota de plata era mentionat la loc de cinste "Tips are not included"

Suie Paparude si Iris in Vama pe 3. S-a golit plaja dupa concert si am ramas doar noi. Am dansat in ploaie fara sa ne pese de nimeni si nimic. A urmat bestializarea pe mesele din Expirat si in fine Rentz inapoi in Mamaia.

S-a mers bine la intoarcerea spre plouatul si poluatul Bucuresti. Am mai baut un cico iin cinstea noastra a tuturor si ne-am dus care pe unde acasica.

Luni a fost crunt!

Oh, well.. bine am revenit in campul muncii pe plantatia de marketing/P.R./ vanzari de zi cu zi.