VREAU

Planuri de viitor:

...sa te faci oglinda.
Vreau sa te port cu mine in geanta si sa te gasesc in vitrine in timp ce trec cu pasi aproape grabiti pe bulevarde schimbatoare. Vreau sa ma vezi dimineata cum surad dupa un vis frumos sau ma incrunt la o noua zi de munca. Vreau sa-mi arati ca am un zambet cald, asa cum ma sfiesc sa cred si mai vreau sa-mi arati ca suntem efemeri. Vreau sa-nveti sa privim cerul si muntii in apa. Vreau sa te vad in ochii unui copil si sa-i spun apoi cat sunt de luminosi. Vreau sa te caut.Vreau sa te cred.

...sa fiu zmeu.
Sa ma inalti in vazduh si sa pui vantul sa-mi gadile aripile. Sa fiu admirat de suflete naive. Sa vreau sa fiu in locul tau si sa ma legi de tine. Sa vrei sa poti zbura ca mine. Sa ma lasi sa urc cat pot de sus si sa ma chemi la tine. Sa fiu pata de culoare pe un imens albastru. Sa dansez cu cerul si sa radem. Sa fiu neputincios vointei tale. Sa ma feresti de furtuna. Sa ma minti ca nu exista decat zile cu soare. Sa ma pictezi.Sa ma scald in lumina. Sa fugim.

...

Vreau sa FIM.

Mizilicul cotidian

RE-CU-NOSC:
Nu m-am uitat la "nunta secolului"... din simplul motiv ca nu sunt convinsa ca secolul s-a gandit sa se insoare. Asadar, nu ma intereseaza cat de lunga a fost trena miresei, cat caviar a bagat familia regala romaneasca la intestin, cate paiate internationale si-au deversat botoxul si silicoanele la ceremonie, cati gura-casca au blocat traficul in Londra si ce audienta a avut PRO TV-ul pentru toate acestea.

1 Mai.
Am preferat sa raman in golitul Bucuresti. Strategic! Dupa migrarea masiva a micarilor de scara blocului spre crangurile inflorite ale Snagovului + alte imprejurimi cu boscheti primitori de peturi, caserole si mucuri de tigara, mi-am zis ca pot respira ceva mai liber in RATB.
Drept vorbind, marea aglomeratie de bizoni citadini a fost, de fapt, pe litoral. Asa am aflat cum se fac placajele cu jurnalisti in Vama, cum se cutitesc croncaneii in Mamaia si... da - a mai murit o data Bin Laden in timp ce prin gradinitele romanesti incepuse "batalia pentru un loc" (dupa cum relatau cu sarg reporterii iRealitatea TV).
Am avut vreme si chef de o portie de teatru.
Nu am mai auzit nimic despre dezastrul din Japonia. Pare-se ca voalul miresei secolului a acoperit complet deja insignifiantul Tzunami. Mai nou ne arde daca noua Cosanzeana britanica va fi la fel de populara ca Diana si daca nenea Fat Frumos poarta chilotii lui Botezatu. Ai notat, OTV?
Sirul evenimentelor interesante continua. Pe CNN.

Zambete cu iz de soare

Demult n-am mai trait senzatia unui copil care asteapta cu nerabdare sa deschida cadourile de sub brad. Ieri, desi n-a fost nici pe departe Craciunul, am primit cateva cadouri superbe din partea Fortunei.

Primul avea un iz de scoala veche. Am fotografiat pe film, m-am lasat fotografiata si am zambit pios oranj-albastru.
Ma tot batea gandul de cateva zile sa vizitez o biserica. Scopul nu ar fi fost acela de a colecta virusi de pe geamurile icoanelor preapupate, ci pur si simplu de a-i da binete Androginului; un fel de "sunt un mare fan al operei tale, multumesc pentru autograf". In completarea lui Olimpus OM-10 a venit descoperirea unui asemenea loc, ctitorit prin 1800 si ceva, pe o straduta paralela cu Teatrul de Comedie. Superb loc!  Cum, totusi, tocurile de 13 si drumul in lucru cu escavator cu tot nu fac un mix bun, am apelat la posibila hernie a posesorului aparatului de scoala veche sa ma treaca "prapastia". Nu-i de mirare ca a trebuit indulcit momentul cu profiterol apoi.
Zmeura pe frunze gigantice de menta era inghetata, insa pofta a fost atat de mare, incat nici macar dintii n-au mai protestat la vanilia sub zero grade din pahar.

Carturesti.
Discursuri predictibile am mai auzit, insa acelea au fost expuse frumos. Asa am aflat ca limba romana are in jur de 160 000 de cuvinte, dintre care oricine altcineva in afara de Patapievici foloseste in medie 6000 de-a lungul intregii vieti. Actorul grabit care ne explica noua, devoratorilor de arta vorbita, cum sa povestesti prin teatru m-a recunoscut mai tarziu in MTR (Muzeul Taranulu Roman). Am fost la piesa lui. Am ras, am stat pe ganduri, am ras din nou si m-as mai duce.

Astazi m-a trezit Aretha Franklin: "I'll say a little prayer for you". A inceput sa cante de indata ce mi-am pornit calculatorul, asa ca am zambit din nou.

The best lover

Life is different at the sea. Time doesn't move hour to hour but mood to moment. The sea has its way of making you live by the currents and plan by the waves. The only time measurer is the sun and you follow it just to see its majestic rise and fall back into the deep blue. 

I sometimes miss the wide stillness of the sand and crave for such calm breaths of memories wiped away by the tides. The blanket of stars may be cold, but it's the most beautiful one I've ever seen. A night on the beach, the simplony of waves, a playful wind running through your hair - that's my healer. 

They say that the sea has no memory. I tend to disagree: she remembers me, you, everyone else who has come to greet her. Have you ever made love to the sea? She has her ways of making you lose yourself, sweap you off your feet and keep you wide awake just by being there. 

She's not perfect, but she's the best I've ever had.

Confesorului meu, Tavanul

Tie daca-ti zic de ce n-am timp sa ma plictisesc, ma crezi. Esti ideal fiindca-n albul tau imens ma conving mereu ca nu judeci ce asculti.
Din tumultul de ganduri insirate fara noima, ai puterea sa intelegi. Imi astern clipele in puzzle - e ordine la tine-n alb si liniste in jur.
Te-as face mare, dar marea e departe. Uneori ma apesi mai tare ca valurile ei cand e furtuna. Alteori nu te suport si fug de tine ca la final tot la tine sa ma intorc chiar daca-mi schimb adresa. Siguranta ta n-o pot gasi afara.

Se spune ca fiecare are locul lui sub soare. Ei bine, draga confesor, azi a plouat. Prin tine nu vad soarele asa ca maine am sa te parasesc.
Ne vedem la noapte. Daca parsiva imi tot alunga somnul ca sa apuc sa te privesc, vom da petrecere de ganduri. O noapte alba ca varul tau nu-mi garanteaza ca voi scapa de zile negre, dar imi aminteste ocazional ca poti fi o companie placuta.

Mesaj pentru un OM

Astazi, ziua iubirii, o voi dedica unui om care a iubit viata mai mult decat noi toti la un loc, insa viata i-a fost dat sa-i fie scurta.


Mi-e greu sa cred ca nu mai esti, iar optimismul incurabil pe care l-am deprins de la tine ma obliga sa cred ca totusi n-ai plecat de tot, ci doar din ceea ce ti-a fost o povara in ultimii ani. Te-ai dus zambind. La fel te voi pastra in amintiri. Mi-e greu sa imi gasesc cuvintele; poate ca tocmai cuvintele sunt cele mai nepotrivite pentru asta, dar vreau sa-ti multumesc.
Pentru ca esti. Oriunde ai fi...!
Mi-ai promis ca bem un ceai candva. Te tin minte... si-ti voi zambi la revedere.

"Iubitorilor" de animale

"Mergem? Hai sa mergem!"
Rostesc apoi cuvantul ala care-i place atat de mult, ma ia in brate, il leg de mine,e frumos si nerabdator, zambesc  si mergem. Pentru el e important sa fim asa. Pentru mine e important sa se bucure.
Ii acord libertate; avem nevoie de ea pentru ca, desi "zburda" nepasator in fericirea lui, mereu se intoarce cand il chem; ador loialitatea lui. E singurul caruia ii acord atata libertate incat nu stie ce sa faca cu ea.. si se intoarce mieros la picioarele mele. De fiecare data.
L-am invatat sa nu discrimineze - pentru noi nu exista rasa. Azi i-am prins o farama de zambet strengaresc dupa ureche si l-am lasat, ca de obicei, sa creada ca e numai a lui.
Un ghemotoc cu par de foc si migdale-n loc de ochi ne privea cu drag.
"Hai cu noi!" si nu s-a lasat asteptat.
Au urmat altii: unii se dadeau mari cu hainele lor, altii pareau manierati. Am intrat intr-o discutie despre "tineretul din ziua de azi" cu un gerovital garbovit pe toate partile. Anii si grijile l-au facut sa-i pese:
"Dar stiti, e o chestiune de rasa, domnisoara, iar eu chiar fac diferenta si-mi pasa de asta!" Apoi JEAP! Una peste ochi ghemotocului roscovan.
"Mergem? Hai sa mergem!"
"Plecati? Dar ati ramas asa putin..."

"Tocmai mi s-a facut sila de 'iubitorii' de animale"... si l-am luat pe ghemotocul fara rasa cu noi.