Tic tac tic tac two

Uite-ma!
Mi-e greu sa-ti spun ca-mi pare rau. In continuare ma impiedica orgoliul, dar tu stii si treci peste. Mereu faci asa.

Clipele se rostogolesc in bulgari de amintiri care vin spre tine cu viteza relativa.
Alte schimbari, alta forta s-o iau de la capat. Pentru ca pot.
Surprinzator, am devenit exemplu.. si regasire.. si viciu.. si alta eu.. si primul rid.
Se muta frate-meu la Cluj.
Imi continui viata de corporatist care-si reneaga "distinctia".
In octombrie am intalnirea de 10 ani cu oamenii alaturi de care am invatat sa scriu.
Vama s-a stricat. Mi-e dor de Vadu... si de munte.
Inca o vara. Ce repede a trecut. Uite inca un bulgare.



Mendel Quoth:
"Don't worry be happy
But we can't see them.Only those who mourn will ever be happy
We must discern them."

O fi fericirea o amintire a unui viitor frumos? Al cui?
Asteapta-ma ca vin! Ti-am promis.

Uite-ma! :)

Fa o fapta buna!

[...]
"Investul a murit demult si toata lumea a stat in incertitudini cu Insight. Acum ca am ramas singur pe print si s-a dus dracu' toata echipa... e vai si-amar"
"Asta e.. Nu putea sa tina o vesnicie. Trebuie sa ne adaptam"
[...]
"Miaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaau!"

......
HEI! CE FACI?!?
Boschetarul se uita lung la mine si mai tragand o data de bietul animal pe care-l schingiuia in palme, graieste:
"Ce?! Vrei pisica asta?"
"Da, da-mi-o, te rog"
"E a mea. Fac ce vreau cu ea!"
"Vad ca ii faci rau. Da-mi-o si te scap eu de ea. Vrei?"
"NA-O!".. si fuge.
...

"Scuze, Robert. Tocmai am salvat o pisica"
"WTF!??!"
...

Creatura mica si pricajita pe care urmeaza sa v-o prezint a fost foarte norocoasa.
Azi am salvat-o din "ghearele" unui nene cu stol de pasarele la cap care intentiona sa o omoare.
Nu i-am pus nume creaturii,dar i-am dat sa manance si urmeaza sa o despart de echipa de purici in cantonament pe care-i sustine fara voia ei.
Mi-ar placea sa o pastrez... dar timpul mi-e inamic, eu fiind mai mult plecata decat acasa.
E haioasa foc! Toarce intr-una, se tine scai dupa mine si are un inepuizabil chef de joaca. Pare fericita si plina de viata mogaldeata.

Ajuta-ma sa-i gasesc un stapan cu suflet mare care sa o primeasca pe mica vagaboanda si sa-i ofere o viata linistita.

Luni 13 - beauty in the beast sau Povestea balerinului rozator

E dupa-amiaza. Ma plimb desculta prin buricul Bucurestiului..."nisip" de Vama Veche pe ton de Dido, priviri mirate, aer de irlandeza excentrica, zumzet citadin.

E luni, e 13 si e iulie. Prin Csmigiu misuna fetze scaldate in soare, iar eu beau sucul social la o terasa cu cativa amici pe care i-am intalnit intamplator in zona.
De dimneata am constatat ca nu am net si apa calda. Incep sa ma amuz de ironia ce mi se pregateste pentru acest inceput de saptamana. Dragos se amuza si el de moaca mea chinuita; apare in peisaj Maria, suferinda -asemenea- de efectul balerinilor "Carnivori". Ne invita la un vernisaj la sala Dalles si constatam toti trei ca Maria daduse timpul cu o saptamana inainte: vernisajul era lunea viitoare. Il salutam politicos pe Dragos care "dezerteaza" gashca si ne indreptam amandoua schilodite spre un magazin de pantofi.
Evident ca NU aveau nimic marimea 35! (Maria se amuza) Nici la capitolul 41 nu stau bine (ma amuz pe seama Mariei).
Pasesc grabita catre Cinema Pro - Ice Age 3D, popcorn, tzoape galagioase in spate, motociclisti in stanga, un tip amuzant in dreapta... incepe filmul. Dupa film incepe ploaia. Dupa ploaie incepe programul de seara: am intalnt-o pe Mariela si am deliberat sa-l luam pe Dragos in oras joi seara. Cum domnul "eu nu agreez actiunile prestabilite" nu a agreat tentativa noastra de a stabili un pogram pentru joi seara, am decis sa iesim "spontan" - tot joi - tot aceeasi ora - tot S Comandante.. sau Jack's Piano. Foarte misto Mariela!

Club zone. Profesori de matematica de la nu stiu ce liceu dansand pe muzica lui Robbie Williams si Queen.
Nostalgie si excentrism cauzal.
Somn.
A mai trecut o zi din viata vamaiotului citadin.
Ah, da.. fotografiile sunt facute de Chris, pe care l-am corupt sa nu faca nota discordanta, asa ca s-a descaltat omul ca sa-i faca nebunei pe plac.
In aceeasi zi am primit un trandafir, mi s-a spus ca am fundul mare (obiectez!), s-a suparat Tudor pe mine ca nu l-am sunat si ..... fetelor, DANS!

Ultimul sutametrist - ghid practic de bestializare urbana

CORPORATISTUL - il cunoastem cu totii. L-am vazut la "teve", ne-a inghesuit in trafic, ne-a facut cunostinta cu mesageria lui vocala mereu setata pe "sedinta", i-a facut fericiti pe "Bigotti" si pe "Steilmann", s-a chitrosit la bacsisul chelnerului, a impresionat ultima generatie de gonflabile din Bamboo si a facut toate astea in mare viteza..toate eventual si in acelasi timp.
Corporatistul a bagat rapid la cap ca traim in epoca vitezei, ca informatia inseamna putere, ca puterea este vanata, ca suntem intr-o jungla si ca fiecare e cu-a ma-sii pana la urma. S-a adaptat, asadar, cerintelor pietei - cerinte pe care, paradoxal sau nu, tot el le-a stabilit.

A trai dupa standarde si deadline-uri imposibil de respectat din dorinta de continua "perfectionare" e un trend care a prins bine si pe la Romanica postdecembrista. Daca inainte era idolatrizat omul muncii, acum e "in voga" omul cu servieta (ce-i drept, daca acel om e de sorginte orientala si cauta un loc unde sa o plaseze, nu-i a buna, dar nu despre asta este vorba acum).
Trebuie sa ai o mare doza de sadism si tot atata masochism sa cauti sa iti fixezi bioritmul dupa "deadlineuri" (in limbaj de lemn organizational, acest cuvant este preferat si obligatoriu in orice discutie. Inclusiv femeii de serviciu i se spune "Nu mai avem hartie igienica. Ai deadline pana la fara un sfert sa aduci" ).

In viata ta tumultoasa, draga corporatist, nu ai timp de tine: nu ai vreme sa citesti o carte buna al carei rezumat spus prietenilor sa nu plictiseasca, nu te duci la teatru decat din snobism, nu-ti suni din ce in ce mai putinii prieteni din cauza ca esti mereu ocupat (dar stai pe meebo, facebook si e-buddy), iar viata trece repede pe langa tine.

Ai un dezavantaj: in iluzia de importanta pe care ti-o acorzi, uiti sa te privesti corect in oglinda. Faptul ca iti spui in fiecare dimineata ca esti cel mai bun, nu te va face cel mai bun. Nu minti! Iti va veni apoi greu sa adormi cu tine insuti si-ti vor creste-n minte suspiciuni.

Paranoic mic, respira! Invata sa fii client inainte sa vinzi.

C.H.E.M.I.C.A.L.

Ma uit in oglinda si ma intreb daca ce vad sunt cu adevarat limitele mele de materie: juma' de buletin subponderal de un metru si-un picior de broasca cu mainile ridicate si catzarata pe ziar.
Daca lumea se rezuma la reactii chimice si legi fizice.... daca timpul este de fapt o iluzie a relativitatii si daca mama natura ne prosteste in continuare ca iubim pentru a procrea... atunci nimic din ceea ce vad nu e real si totul e la fel de la locul lui si de adevarat ca propria-mi fiinta.

Dar daca traiesc si altfel..? Daca moleculele mele traiesc intr-un tricou al "Lui", daca sunt prinsa intr-o fotografie, sunt un numar dintr-o retea de telefonie, un cuvant pe o pagina, o amprenta, o umbra peste musuroiul de furnci ori parazitez amintirile cuiva?! Daca toate "eu" sunt atat de raspandite in intreaga lume, atunci in fiecare zi respir suflete si ma las respirata de ele. Citind asta, tu faci acum parte din mine, iar eu ma imprim pe sinapsele tale.

Partea nasoala in totata treaba cu interconectivitatea e ca ... nu ti se da posibilitatea sa alegi. Esti poate in mintea unui om pe care nu il vrei in preajma, te apasa amintiri si probleme ale altora pe care nu vrei sa le auzi, iti umpli firea si timpul cu detalii de comportament pe care nu le agreezi la altii, dar le faci fara sa vrei pentru ca s-au imprimat in tine...
Cine esti tu? CE esti tu, materie?... si cine vrei sa fii?

E misto sa.....

GATA!

1 Martie 2009. Calendaristic a venit primavara. Parca-i Anul Nou. Planuri, asteptari, proiecte si...stres. Da' pentru ce, domne'?!

Planul meu scornit de 1 matie este sa devin "stressless". Adica "je m'en fiche". Adica "N-am, pleaca!". Adica am gasit cateva chestii misto care functioneaza intotdeauna.

E misto, asadar, sa:



Privesti in jur. Da-ti ragazul de a observa micile minuni ale lumii si de a le accepta ca parte din viata ta.



Faci ceea ce-ti place. Bucura-te ca ai timp pentru asta si fa-o bine!



Zambesti sincer. E cel mai frumos zambet pe care il poti avea si e pacat sa il tii ascuns.



Te scalambai cum iti vine.. e chiar tare sa te uimesti singur de ce moace poti avea uneori



Surprinzi. In fiecare zi altfel nu e un semn de deruta, ci o cale de a scapa de monotonie. Lasa-te surprinsa la randul tau. Iti va placea la nebunie!

Dansezi. E o eliberare de energie care iti va aduce mereu bunadispozitie. Feel free to express yourself by the way you feel, not by the moves you see on tv.

Daruiesti. E mult mai misto sa ai de unde sa dai decat sa astepti sa primesti.

And last but not least…..

BE YOURSELF! Pana la urma nu merita sa iti pierzi timpul cu cei pentru care esti doar o opriune. Prioritatea ta ramai tu.

Despre libertatea de a avea prieteni

Sunt in momentul zero al existentei mele: mai precis imi merg toate suficient de prost incat sa simt nevoia unei schimbari dramatice in viata mea.
Am tot incercat sa-mi adun siragul de ganduri si sa fac un frumos colier de probleme asortate cu nemultumiri, in perfect contrast cu outfitul solutiilor miraculoase.
Am concluzionat: (blank total!)
Gata! Schimbam strategia! In loc sa imi insirui problemele...ce-ar fi daca as insirui lucrurile pentru care merita sa ma trezesc dimineata?
Am alcatuit si aici un interesant sirag de maruntisuri care-mi zugravesc zambetul pe fata uneori... si-am concluzionat: (blank!)

Printre oameni.... E misto sa-i privesti, sa intuiesti gandurile lor, temerile si bucuriile, grimasele si zambetele sincere, sa-i vezi pur si simplu. Te trezesti apoi ca pe unii i-ai mai intalnit. Poate zilnic. Ti-s dragi si vrei sa stai cu ei in fiecare zi. Te fac sa zambesti. Te admira. Te sustin. Te uimesc. Te iubesc.
Baietii de la Vama Veche au scos la un moment dat o melodie haioasa: "Prietenii tai"
Prietenii tai iti confera aripile unei libertati al carei zbor il uitasei la un moment dat. Prietenii tai raman cu tine cand cazi. Te accepta asa cum esti. Te scutura de praful amintirilor neplacute. Inveti sa zbori din nou cu ei. Te bucuri de "voi" si nu-ti mai trebuie nimic.





Raman, totusi, lucruri nespuse si goluri neumplute, dar timpul le vindeca pe toate. Din atatea crengi pe care le intalnesti in jurul tau, cu siguranta vei avea loc pe cel putin una.
Negresit!