Piata Rosetti. Moace mohorate si grabite. Soare. Masini. Betoane. Tiganci cu ghiocei.
Zaresc un batranel: mic de statura, murdar de var si spasit, impacat cu amurgul vietii lui.
Ii cer voie sa il fotografiez. Schiteaza un zambet si aproba.
CLICK!
"Uitati. Asa a iesit. Va place?"
Vocea ii tremura si lacrimeaza: "Stau pe strada... la numarul.... Va rog, cand puteti sa imi trimiteti si mie poza"
Repeta adresa, dar nu-l mai aud. Eram prea bulversata de tumultul de emotie pe care il afisase...
Am uitat adresa .. :(
