marți, 10 februarie 2009

Stau pe strada...


Piata Rosetti. Moace mohorate si grabite. Soare. Masini. Betoane. Tiganci cu ghiocei.
Zaresc un batranel: mic de statura, murdar de var si spasit, impacat cu amurgul vietii lui.
Ii cer voie sa il fotografiez. Schiteaza un zambet si aproba.
CLICK!
"Uitati. Asa a iesit. Va place?"
Vocea ii tremura si lacrimeaza: "Stau pe strada... la numarul.... Va rog, cand puteti sa imi trimiteti si mie poza"
Repeta adresa, dar nu-l mai aud. Eram prea bulversata de tumultul de emotie pe care il afisase...
Am uitat adresa .. :(

luni, 9 februarie 2009

Let's ...

  • Talk about words without having to use them. How would the world be without words?..Would there be as many lies, would there be as much knowledge, would there be you as you are? How would you be?



  • Look at ourselves in the mirror through the eyes of a blind man. How bright would your inner light be? Would you be able to see others?



  • Picture ourselves in a stranger's mind. Would there be the same respect, would you love yourself as much as you do now? Would you......



  • pretend you are a mirror. Whom would you like to see..? What would that person look like? How would she be? Mirrors see a lot of girls. They laugh or they cry, they play roles, they're scared or they feel happy. Put on their make-up, brush their hair, hide the imperfections and smile at the end.
But girls stay girls and mirrors stay mirrors. Yet there's one they do not share. Would you be my mirror?

luni, 2 februarie 2009

Portelan


Sunt o papusa.
Blonda si diforma cum ma vor standardele modei anorexice.
"Ai fost creata pentru fetitele mici cu idealuri mari, dar au crescut" sau "Locul tau e in vitrina: privita, nu atinsa" ai spune.
Sunt diferita. Apartin acum unui copil mare caruia ii place ocazional sa se joace cu mine.
Zilele trecute mi-a rupt o mana si s-a chinuit sa o puna la loc. Nu doare, desi pielea mea de portelan e fragila si se poate sparge usor. Copilul meu ma pretuieste. Ii plac detaliile mele din fabrica (nu sunt din plasticul vulgar al lui Barbie si sunt bine lucrata.. frumoasa chiar). Sunt a lui de mult timp.. nici nu mai stiu. Papusile oricum nu imbatranesc.
Acum isi face temele. Pe undeva prin coltul "camerei" lui, ascunsa printre amintiri si alte jucarii stau eu. E un cufar mare si astept sa il deschida. Ce altceva ar putea o papusa sa faca?
Zambesc. Papusile triste nu sunt interesante si copiii nu se joaca cu ele.
Astept...
Sunt programata sa Iubesc. Papusile nu stiu sa urasca. Ele nu pot avea remuscari, nu se simt abandonate, nu se plictisesc niciodata, nu plang, nu le e foame, nu viseaza ... nu vorbesc.
Astept.
Am ochii deschisi. Papusile nu dorm. .. De fapt.. ele pot sa doarma. Pot face orice, dar asta NUMAI in mintea copilului. Viata mea e o continua piesa de teatru, iar rolul imi e "scris" de Dumnezeul meu, copilul.
Sunt ori geniu, ori fac prajituri. Sunt eroina ori victima. Sunt model pe scena, sau zac goala pe podea. Sunt medic sau pacient. Sunt singura sau am nenumarati prieteni. Sunt a ta.
De-a ce vrei sa ne jucam?
Sunt...papusa.

Purely stripped feeling of being a woman


Buterflies are always reborn


STAND! The upsidedown world will turn after you

Look how relative can time be


Dreams last as long as you let them to


Thoughts


Feelings


Memories


Wishes


Human as you are


Bun venit in Momentulzero! Aceasta este prima postare in scopul gadilarii ego-ului meu de fotograf amator prin prima tentativa de omagiere a trupului, firii, fiintei femeii.

Unbreakable


Took my hands, touched my heart
Held me close, you were always there
By my side, night and day
Through it all, baby come what may
Swept away on a wave of emotion
Oh we’re caught in the eye of the storm
And whenever you smile I can hardly believe that you’re mine
Believe that you’re mine

This love is unbreakable
It’s unmistakable
And each time I look in your eyes
I know why
This love is untouchable
A feeling my heart just can’t deny
Each time I look in your eyes, oh baby
I know why
This love is unbreakable

Share the laughter, share the tears
We both know we’ll go on from here
Cuz together, we are strong
In my arms, that’s where you belong
I’ve been touched by the hands of an angel
I’ve been blessed by the power of love
And whenever you smile, I can hardly believe that you’re mine

This love is unbreakable
It’s unmistakable
Each time I look in your eyes
I know why
This love is untouchable
A feeling my heart just can’t deny
Each time you whisper my name, oh baby
I know why

This love is unbreakable
Through fire and flame
When all this is over
Our love still remains

This love is unbreakable
It’s unmistakable
Each time I look in your eyes
I know why
This love is untouchable
A feeling my heart just can’t deny
Each time you whisper my name, oh baby
I know why
Cuz each time I look in your eyes, oh baby
I know why,
This love ïs unbreakable

...by Westlife

Get off ma' property!


Wednesday January 21, 2009 - 12:36pm

In ultimele luni, m-am tot lovit de situatii de genul:
"[...] si ti-a cunoscut parintii?"
"Da. Am fost de Craciun la ai mei.. Meet the Fokers a fost bifat pe lista"
"O, ce frumos! Planuri mari, sa inteleg. Pai... ce pot sa spun.. CASA DE PIATRA! Pe cand nunta?"
"Cand o fi; te anunt din timp"


Stau iar stramb si-ncerc sa judec drept: daca numele meu ar fi semanat fonologic sau grafologic cu "Wilma" si mi-as fi gasit un Fred......... sa zicem ca expresia asta hipercliseizata ar merge: "Casa de piatra!"
BOOOOON! Nu prea am mare lucru in comun cu Wilma - poate doar cateva aspecte: prietena mea din copilarie se numeste Betti, avem amandoua statura mignona si un usor iz de sarcasm. In rest...... am descoperit parfumul de cand turnam din sticlutele cu parfum ale mamei pe papusile mele "fashioniste", sunt total impotriva confectionarii hainelor din piele naturala pentru ca stiu ca incurajez moartea tragica a mii de animale (unele pe cale de disparitie), n-am copii ( thank God! ), nu stiu sa gatesc, nu sunt casnica si - for heaven's sake! - nu apar mereu in aceeasi rochie!!

Nici prietenul meu nu are prea multe in comun cu Fred Flintstone. Are un prieten foarte bun cu care ii place sa-si petreaca timpul si le bubuie mintea numai dracarii la amandoi.. blondut de fel Anasta, dar nu prea rezoneaza cu Barney ( plus ca raportul de inaltime Andrei-Anasta si Fred-Barney e fix invers, Andrei nefiind un tip foarte inalt [dar nici varf de dop ca Barney], iar pentru a-l privi pe Anasta mai mult timp imi trebuie o proteza pentru gat - e interminabil omul asta! ). Niciunul nu e casatorit si n-au copii ( as far as I know :-" ).

CAINELE! .... Hmmmmm........ desi , prin evolutie, numele "Max" a devenit mai popular decat "Dino", tind sa cred ca astia doi ar avea cele mai multe in comun: cum te vad, cum sar pe tine sa -si arate afectiunea, le e foame tot timpul, fac boacane cu duiumul si toarna apoi moaca aia de "milogu' S.R.L.", le place sa stea pe-afara si li se-aduna batalionul de pitici pe creier cand vad pisici etc.

Conglomeratul asta preistoric de oameni simpli si fericiti + cainele vietuiau in BEDROCK! ...si uite cum in subconstientul unui copil apare samburele de XXX. Las asta doar la stadiul de "denumire metaforica" si prefer sa pastrez in intimitate amanuntele despre"bedrock-ul" nostru de cuplu

Moving on si revenind la sintagma "Casa de piatra": din cate stiu eu, Flintstones au cam ramas in urma la capitolul "constructii civile", iar piatra nu prea mai e folosita ca materie prima pentru construirea in intregime a unei case. Mai mult decat atat, sa-ti permiti o casa in momentul de fata e o chestie delicata. Nu stii cum evolueaza/involueaza piata imobiliara, iar dobanzile bancilor sunt variabile dupa bunul plac al buzunarelor de bancher.

Faraonii mai faceau chestii de-astea. Isi construiau piramide cu ajutorul puhoiului de sclavi ca sa aiba unde sa moara. Prin analogie, puhoiul de sclavi ai destinului sunt toti cei cu care interactionezi si care-ti "construiesc" tie felul de a fi. Planul constructiei il ai tu, materialul e tot al tau, dar ai nevoie de ei sa ti-l modeleze. Cand se apropie finele vietii de burlac, te retragi in sanctuarul casei tale de piatra si-ncepi o alta viata alaturi de "zeul tau suprem" pentru care esti in stare de orice.

Am decis sa imi adun si eu cate-o caramida. In fiecare zi.
Nu vreau sa fie din piatra, nu vreau sa fie din chirpici, nu vreau sa fie din carton american... vreau sa fie din CACAT! ( plastica exprimare, stiu :-j )
Zice-se ca e mai bine sa ai o casa din cacat pentru ca nu-si baga nimeni nasul. Bine, bine, dar nu pute?!? Andrei spune: "NOP! Le pute lor, alora care-si baga nasul neinvitati." It's our shit afterall; we learned to love it

KEEP IT SIMPLE

...Ca bine-a zis ala caruia i-a tunat mintea asa ceva!
Pentru ca tot am avut ceva timp de stat cu mine intre patru pereti "noi" si albastri, m-a napadit puzderia de ganduri ce-si cerea o ordine fireasca. E infiorator sa lasi atat de multe sa se-adune si sa nu stii de unde ori cum sa incepi.

Printre altele, ma gandeam la micile shicane care apar intre doi oameni. E utopic sa speri ca vei gasi vreodata pe cineva perfect compatibil cu tine. Sunt mici rahaturi care va diferentiaza. Te intriga, ori te sacaie, iti plac, ori (te faci ca) nu le observi. Chitibusurile astea te determina sa tragi linie si s-aduni: da, sunt pe plus. Pot trece cu vederea cutare chestii.. sau nu, sunt prea multe mizerii involuntare care ma seaca si-ncep sa nu te mai suport! - "Vreau spatiul meu, timpul meu. Iti las cheile totusi.. Sunt un hotel in care poti veni cu rezervare." (generic vorbind)Te trezesti spunand asta cuiva pe care intr-o vreme il/o venerai si nu-ti explici de ce ti-a iesit o asemenea dracarie pe gura. Oare cum o fi?!

  Respectivele mizerii aparent nesemnificative le observi cu atat mai mult cu cat impartiti acelsi acoperis. Trage omu' un pirtz sanatos sau isi recolteaza mucii crezand ca e singura creatura de pe planeta care stie de actiunea lui. Cand faci tu lucrurile astea si te vede celalalt (voit sau nu ) iti simti violat spatiul, ti-e jena si vrei sa treci episodul in cutia neagra a lucrurilor "de uitat". Nu sunt nici mironosita, nici porc: sunt chestii normale daca stai stramb si cugeti drept. Toata lumea le are. Nu toata lumea se simte bine sa le recunoasca, ale dracu' tabuuri!! Ssshhhh... te sufoci incet si sigur. Te irita orice, izbucnesti... si e liniste iar. Ssshhhh....!
...uneori vointa de a trece peste micile inconveniente e prea mare. Daca lucrul asta vi se petrece simultan, abia atunci puteti spune ca sunteti ca doua pietre de moara care se modeleaza una dupa alta pentru a avea o imbinare perfecta. Ia timp, bineinteles, iar procesul nu e atat de usor sau placut pe cat ti-ai/v-ati fi dorit. Uneori te macina atat de mult incat simti ca te stingi, alteori iti da atata speranta si energie incat pentru asta vrei sa te trezesti in fiecare dimineata.
Uneori ti-e frica, uneori ti-e greu, uneori ti-e sila, uneori nu vreau, uneori ti-e jena, uneori ti-e lene, uneori sunt altii, uneori e graba uneori nesigur, uneori impluls, uneori ti-e dor, uneori speranta.................cand tot ce trebuie sa faci este sa crezi!

Scurt. Simplu. SEC?

"If I don’t believe in love nothing is good for me
If I don’t believe in love nothing will last for me
When I don’t believe in love nothing is new for me
Nothing is wrong for me
And nothing is real for me"

Refrenul asta mi-a placut. Ii apartine lui Dido. Il stii, nu-i asa? Vei invata sa iubesti conglomeratul asta de miracole infasurate in reactii chimice. Acelasi lucru esti si tu.

Monday January 19, 2009 - 02:13am