"Mergem? Hai sa mergem!"
Rostesc apoi cuvantul ala care-i place atat de mult, ma ia in brate, il leg de mine,e frumos si nerabdator, zambesc si mergem. Pentru el e important sa fim asa. Pentru mine e important sa se bucure.
Ii acord libertate; avem nevoie de ea pentru ca, desi "zburda" nepasator in fericirea lui, mereu se intoarce cand il chem; ador loialitatea lui. E singurul caruia ii acord atata libertate incat nu stie ce sa faca cu ea.. si se intoarce mieros la picioarele mele. De fiecare data.
L-am invatat sa nu discrimineze - pentru noi nu exista rasa. Azi i-am prins o farama de zambet strengaresc dupa ureche si l-am lasat, ca de obicei, sa creada ca e numai a lui.
Un ghemotoc cu par de foc si migdale-n loc de ochi ne privea cu drag.
"Hai cu noi!" si nu s-a lasat asteptat.
Au urmat altii: unii se dadeau mari cu hainele lor, altii pareau manierati. Am intrat intr-o discutie despre "tineretul din ziua de azi" cu un gerovital garbovit pe toate partile. Anii si grijile l-au facut sa-i pese:
"Dar stiti, e o chestiune de rasa, domnisoara, iar eu chiar fac diferenta si-mi pasa de asta!" Apoi JEAP! Una peste ochi ghemotocului roscovan.
"Mergem? Hai sa mergem!"
"Plecati? Dar ati ramas asa putin..."
"Tocmai mi s-a facut sila de 'iubitorii'
