E tarziu sa fie noapte si inca devreme de ziua. Am marea-n suflet. O pastrez ca pe o comoara cu amintiri de zambete, fete, clipe, vant, nori, noi, timp, tot, dans, scoici, dorinte, sare, alge, spirit, noi, tot, soare si iar noi. Prietenilor mei le datorez si le daruiesc aceasta comoara.
...a mai fost ceva:
un rasarit.
Ochi mari de copil ce se minuneaza de miracolul sferei de foc in timp ce gandurile trudesc sa aduca ziua. O noua zi. Un miracol. Am soarele pe piele.
Un albatros natang se apropie curios de mult. E marea lui..si alga lui..si pestii dorm. Brazdez vazduhul cu privirea. Doi nori tomnateci aduc primii stropi.
Dansam. Nu mai e nimic in afara de noi. Noi si marea, un soare timid, pasarile si nisipul. Nisipul din pantofi. Yes, Dido, you are right..once again:
http://www.youtube.com/watch?v=y6iUd3WNwAI&feature;=fvst
A fost un vis... te-am visat iarăşi,erai grasă şi aveai părul lung de tot şi ţi se şterseseră trăsăturile de pe faţă, se făcea că bunică-mea era bolnavă şi tu ai venit la mine să mă vezi crezând că eu sunt bolnavul, dar de fapt nici ea nu era bolnavă, ba mai mult se apucase de fumat, stătea pe balcon să fumeze. Ori unde mi s-a părut mie pe vapor astă-vară când mergeam în deltă la festival că te văd acolo în lateral, or unde mă gândeam atunci că dau de tine pe-acolo, dar mă-ntrebam de ce aşa târziu... în fine... ciudat. Ciudat rău :|
RăspundețiȘtergere