Fosnet de amintiri. Un sirag colorat de trairi amestecate cu imagini intiparite pe retina mi se deruleaza acum in minte ca un scurt-metraj in stop motion.
Rasarit dansant. Bulbul de foc imi face cu ochiul.
Delfini.
Prima data cand i-am vazut in libertate. Vai, cat sunt de frumosi! Inoata atat de aproape de tarm incat am intins mana spre ei.
Umbrele de ora 6 beau cafea.
Zambesc pe dinauntru si se vede in afara.
Am soarele pe piele. Din nou. Nisipul mi-e inca in tenesi. Poate o sa invat odata cum e sa... fractura de gand.
Ma intorc iar pe un drum nou. In reverie sunt inca in apa si plutesc cu delfinii. Deriva frumoasa. Nu stiam ca esti aici.
Numar zile.
Azi impachetez. Din nou. Azi n-am chef de cuvinte. Vorbeste-mi fara ele. Alinta-ma cu firea. Azi suntem.
Maine imi car lucrurile. Din nou. Maine e asa de departe ca uit de el. Maine nu stiu cine suntem.
Poimaine voi fi un om linistit. Te voi numi "Poimaine". Imi place cum suna.
Când cimentul va invada nisipul, prezentul va îngropa trecutul...
RăspundețiȘtergere...aşa cum chitările, viorile, conservele, bidoanele, şi alte instrumente muzicale au fost înlocuite de boxe şi waţi, aşa cum corturile au fost eclipsate de ciment şi termopane, tot aşa şi nisipul de pe strada principală a fost înlocuit de ciment şi de trotuare.
Consideră-te norocoasă, Vama ta încă mai există, a mea e îngropată deja sub ciment...
http://www.youtube.com/watch?v=4OMVTGcBDE4