Tie daca-ti zic de ce n-am timp sa ma plictisesc, ma crezi. Esti ideal fiindca-n albul tau imens ma conving mereu ca nu judeci ce asculti.
Din tumultul de ganduri insirate fara noima, ai puterea sa intelegi. Imi astern clipele in puzzle - e ordine la tine-n alb si liniste in jur.
Te-as face mare, dar marea e departe. Uneori ma apesi mai tare ca valurile ei cand e furtuna. Alteori nu te suport si fug de tine ca la final tot la tine sa ma intorc chiar daca-mi schimb adresa. Siguranta ta n-o pot gasi afara.
Se spune ca fiecare are locul lui sub soare. Ei bine, draga confesor, azi a plouat. Prin tine nu vad soarele asa ca maine am sa te parasesc.
Ne vedem la noapte. Daca parsiva imi tot alunga somnul ca sa apuc sa te privesc, vom da petrecere de ganduri. O noapte alba ca varul tau nu-mi garanteaza ca voi scapa de zile negre, dar imi aminteste ocazional ca poti fi o companie placuta.
Ai devenit o bună maestră a vorbelor ticluite cu sens și artă. Felicitări!
RăspundețiȘtergereAsta aduce trecerea anilor peste experiențe atente la înțelepciune. Din sentiment și talent.
Asemenea lui Noro, te aștept cu mai mult de o frântură de negru pe alb, între coperți grăitoare - o "poezie de imagini".
Multumesc, Andrei!
RăspundețiȘtergereVoi incerca sa ma ridic la asteptarile tale, in caz ca exista.. sau sa te surprind placut in caz ca nu exista :)
Din pacate am destul de putina vreme pentru scris - motiv pentru care postarile mele sunt atat de rare- insa promit sa imi gasesc mai mult ragaz pentru asta.
Nemaistiind nimic de tine de cativa ani incoace, ma surprinde placut sa aflu ca ii citesti blogul. Multumesc din nou :)