Ultimul sutametrist - ghid practic de bestializare urbana

CORPORATISTUL - il cunoastem cu totii. L-am vazut la "teve", ne-a inghesuit in trafic, ne-a facut cunostinta cu mesageria lui vocala mereu setata pe "sedinta", i-a facut fericiti pe "Bigotti" si pe "Steilmann", s-a chitrosit la bacsisul chelnerului, a impresionat ultima generatie de gonflabile din Bamboo si a facut toate astea in mare viteza..toate eventual si in acelasi timp.
Corporatistul a bagat rapid la cap ca traim in epoca vitezei, ca informatia inseamna putere, ca puterea este vanata, ca suntem intr-o jungla si ca fiecare e cu-a ma-sii pana la urma. S-a adaptat, asadar, cerintelor pietei - cerinte pe care, paradoxal sau nu, tot el le-a stabilit.

A trai dupa standarde si deadline-uri imposibil de respectat din dorinta de continua "perfectionare" e un trend care a prins bine si pe la Romanica postdecembrista. Daca inainte era idolatrizat omul muncii, acum e "in voga" omul cu servieta (ce-i drept, daca acel om e de sorginte orientala si cauta un loc unde sa o plaseze, nu-i a buna, dar nu despre asta este vorba acum).
Trebuie sa ai o mare doza de sadism si tot atata masochism sa cauti sa iti fixezi bioritmul dupa "deadlineuri" (in limbaj de lemn organizational, acest cuvant este preferat si obligatoriu in orice discutie. Inclusiv femeii de serviciu i se spune "Nu mai avem hartie igienica. Ai deadline pana la fara un sfert sa aduci" ).

In viata ta tumultoasa, draga corporatist, nu ai timp de tine: nu ai vreme sa citesti o carte buna al carei rezumat spus prietenilor sa nu plictiseasca, nu te duci la teatru decat din snobism, nu-ti suni din ce in ce mai putinii prieteni din cauza ca esti mereu ocupat (dar stai pe meebo, facebook si e-buddy), iar viata trece repede pe langa tine.

Ai un dezavantaj: in iluzia de importanta pe care ti-o acorzi, uiti sa te privesti corect in oglinda. Faptul ca iti spui in fiecare dimineata ca esti cel mai bun, nu te va face cel mai bun. Nu minti! Iti va veni apoi greu sa adormi cu tine insuti si-ti vor creste-n minte suspiciuni.

Paranoic mic, respira! Invata sa fii client inainte sa vinzi.

C.H.E.M.I.C.A.L.

Ma uit in oglinda si ma intreb daca ce vad sunt cu adevarat limitele mele de materie: juma' de buletin subponderal de un metru si-un picior de broasca cu mainile ridicate si catzarata pe ziar.
Daca lumea se rezuma la reactii chimice si legi fizice.... daca timpul este de fapt o iluzie a relativitatii si daca mama natura ne prosteste in continuare ca iubim pentru a procrea... atunci nimic din ceea ce vad nu e real si totul e la fel de la locul lui si de adevarat ca propria-mi fiinta.

Dar daca traiesc si altfel..? Daca moleculele mele traiesc intr-un tricou al "Lui", daca sunt prinsa intr-o fotografie, sunt un numar dintr-o retea de telefonie, un cuvant pe o pagina, o amprenta, o umbra peste musuroiul de furnci ori parazitez amintirile cuiva?! Daca toate "eu" sunt atat de raspandite in intreaga lume, atunci in fiecare zi respir suflete si ma las respirata de ele. Citind asta, tu faci acum parte din mine, iar eu ma imprim pe sinapsele tale.

Partea nasoala in totata treaba cu interconectivitatea e ca ... nu ti se da posibilitatea sa alegi. Esti poate in mintea unui om pe care nu il vrei in preajma, te apasa amintiri si probleme ale altora pe care nu vrei sa le auzi, iti umpli firea si timpul cu detalii de comportament pe care nu le agreezi la altii, dar le faci fara sa vrei pentru ca s-au imprimat in tine...
Cine esti tu? CE esti tu, materie?... si cine vrei sa fii?

E misto sa.....

GATA!

1 Martie 2009. Calendaristic a venit primavara. Parca-i Anul Nou. Planuri, asteptari, proiecte si...stres. Da' pentru ce, domne'?!

Planul meu scornit de 1 matie este sa devin "stressless". Adica "je m'en fiche". Adica "N-am, pleaca!". Adica am gasit cateva chestii misto care functioneaza intotdeauna.

E misto, asadar, sa:



Privesti in jur. Da-ti ragazul de a observa micile minuni ale lumii si de a le accepta ca parte din viata ta.



Faci ceea ce-ti place. Bucura-te ca ai timp pentru asta si fa-o bine!



Zambesti sincer. E cel mai frumos zambet pe care il poti avea si e pacat sa il tii ascuns.



Te scalambai cum iti vine.. e chiar tare sa te uimesti singur de ce moace poti avea uneori



Surprinzi. In fiecare zi altfel nu e un semn de deruta, ci o cale de a scapa de monotonie. Lasa-te surprinsa la randul tau. Iti va placea la nebunie!

Dansezi. E o eliberare de energie care iti va aduce mereu bunadispozitie. Feel free to express yourself by the way you feel, not by the moves you see on tv.

Daruiesti. E mult mai misto sa ai de unde sa dai decat sa astepti sa primesti.

And last but not least…..

BE YOURSELF! Pana la urma nu merita sa iti pierzi timpul cu cei pentru care esti doar o opriune. Prioritatea ta ramai tu.

Despre libertatea de a avea prieteni

Sunt in momentul zero al existentei mele: mai precis imi merg toate suficient de prost incat sa simt nevoia unei schimbari dramatice in viata mea.
Am tot incercat sa-mi adun siragul de ganduri si sa fac un frumos colier de probleme asortate cu nemultumiri, in perfect contrast cu outfitul solutiilor miraculoase.
Am concluzionat: (blank total!)
Gata! Schimbam strategia! In loc sa imi insirui problemele...ce-ar fi daca as insirui lucrurile pentru care merita sa ma trezesc dimineata?
Am alcatuit si aici un interesant sirag de maruntisuri care-mi zugravesc zambetul pe fata uneori... si-am concluzionat: (blank!)

Printre oameni.... E misto sa-i privesti, sa intuiesti gandurile lor, temerile si bucuriile, grimasele si zambetele sincere, sa-i vezi pur si simplu. Te trezesti apoi ca pe unii i-ai mai intalnit. Poate zilnic. Ti-s dragi si vrei sa stai cu ei in fiecare zi. Te fac sa zambesti. Te admira. Te sustin. Te uimesc. Te iubesc.
Baietii de la Vama Veche au scos la un moment dat o melodie haioasa: "Prietenii tai"
Prietenii tai iti confera aripile unei libertati al carei zbor il uitasei la un moment dat. Prietenii tai raman cu tine cand cazi. Te accepta asa cum esti. Te scutura de praful amintirilor neplacute. Inveti sa zbori din nou cu ei. Te bucuri de "voi" si nu-ti mai trebuie nimic.





Raman, totusi, lucruri nespuse si goluri neumplute, dar timpul le vindeca pe toate. Din atatea crengi pe care le intalnesti in jurul tau, cu siguranta vei avea loc pe cel putin una.
Negresit!

Pentru tine, Doamna!

Ai avut vreodata impresia ca te simti ca un ... coi?

Te invarti inutil prin casa cautand activitati si dupa ce te plictisesti de toate si te dor ochii de holbat in monitor sau la "teve", incepi sa iti sadesti tufele de paranoia. De ce nu suna? Unde o fi? Ce-o face? Ma mai iubeste?

Intr-un final apoteotic, cand deja rasadurile tale cu paranoia au inceput sa infloreasca, ii dai un mesaj: "Missed me?"
Disimulat! In engleza ca sa lasi loc de interpretari ludice si sa se poata eschiva cumva daca nu are chef de dulcegariile tale.

Raman in picioare 3 variante: nu-ti raspunde, iti raspunde cu "Da" sau iti tranteste-n esemes un mare si imperios "Nu"
Daca e "Da", paranoia ta se ofileste si-ti ocupi timpul cu prinsul fluturilor din stomac.
Dar daca nu raspunde?! Daca e "NU!"? Cauti scuze? Insisti? Fugi? "Investighezi?" What's YOUR type?
Evident, n-ai tu timp de subtilitati si "fineturi" de-astea asa ca te intreb: cum e statutul de "coi" atunci?

Il vezi apoi peste o saptamana la usa ta cu un mare si frumos cliseu buruienos musai rosu in brate (sau un singur fir, ca e criza):

"Pentru tine, Doamna!"

Fresh Meat!

Sa zicem ca ai fi un operator telefonic la linia de ugenta. Ai sta noaptea treaz, ai raspunde la telefon si ai da de tot felul de specimene. Cum ar suna Primul apel? Dar al 666lea( in cazul in care se contorizeaza)? Dar ultimul? Cum ti-ai da seama ca e o alarma falsa ori ca motivul, desi real, nu merita atentie?! Ce le-ai spune nefericitilor de la celalalt capat al firuli? TRRRRRRRRIIINNNG!

Acum cateva zile/ saptamani ( nu mai retin data exacta ) am vazut o porcarie de film care avea pretentia de a fi incadrat in categoria "horror".. Bine.. pana la urma a reusit.. dar nu prin firul epic, efectele speciale ori prestatia actorilor, ci prin simplul fapt ca e cu adevarat HORROR sa ai rabdare sa te uiti pana la capat.
Se numeste "Meat Train" si apropo de asta, uite ce gasesc eu la metrou la Universitate :)))
Nu m-am putut abtine si am fotografiat! Ah, apropo.. personajul principal al filmului era un fotograf :-j
Ale dracu' coincidente!

Stau pe strada...

Piata Rosetti. Moace mohorate si grabite. Soare. Masini. Betoane. Tiganci cu ghiocei.
Zaresc un batranel: mic de statura, murdar de var si spasit, impacat cu amurgul vietii lui.
Ii cer voie sa il fotografiez. Schiteaza un zambet si aproba.
CLICK!
"Uitati. Asa a iesit. Va place?"
Vocea ii tremura si lacrimeaza: "Stau pe strada... la numarul.... Va rog, cand puteti sa imi trimiteti si mie poza"
Repeta adresa, dar nu-l mai aud. Eram prea bulversata de tumultul de emotie pe care il afisase...
Am uitat adresa .. :(