Friday December 7, 2007 - 12:36pm
Ce-am mai facut: pe ici pe colo... Pictez culori vii si reci, dau contur zambetelor cu iz de grimasa ce spun -abstractie facand de cuvinte - despre ieri si azi. Eu raman.. Maine e o noua zi in care voi privi o straina in oglinda mereu patata de pasta de dinti din baie.
E acolo: ma asteapta in fiecare dimineata la fel: cu fata palida si ochii mici de copil somnoros, cu buze uscate de vorbe ce n-au fost rostite niciodata, cu maini reci, cu umeri goi si cu povestea unui alt rasarit pe care l-am ratat de lene sa ma trezesc la timp. Mi-l povesteste mereu - in felul ei.
Are o privire care ma ucide. E doza mea de otrava in loc de mic dejun: Nu-mi vorbeste- ar fi culmea! dar stiu mereu ce-mi spune.
Imi povesteste despre zilele colorate, de negre si de albe, de nori, de ceata, de curcubeul pe care-l astept mereu, de mine la 5 ani, de mine ieri...
Cred ca s-a plictisit de mine desi nici ea nu ma cunoaste... Dar are rabdare - asa cum am si eu. Cred ca e un lucru pe care l-am avut mereu in comun si l-am acceptat tacit ca parte definitorie a fiintelor noastre.
Pentru ea sunt o fantoma. Pentru mine... e la fel si mi-e draga. Pentru ca nu-mi sunt mie draga. Asa.. azi.. acum sa zicem.
Aseara am pictat din nou. M-am luptat cu negrul-cenusiu ce-mi infunda gandurile si-am asternut caldura periculos de atragatoare a unui phonix. Focul ei a topit din aripile fluturelui. Sunt molie din nou.
Maine straina va fi tot acolo. Eu raman... sau renasc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Acest formular NU trebuie luat in seama. Pur si simplu nu am o optiune care sa il poata scoate de pe pagina. Ma scoate el din sarite, asadar.